O sun pe Rodica:
‒ Fatâ, vină și tu cu un bidon de nohan și-o „grenadă” cu rachiu, sâ ti pup că nu te-am mai văzut de-un an.
‒ Nu pot, că am musafiri (canci! n-are pe nimeni…)
‒ Da’ nici eu nu poci, că mă doare spatele de mor (mă doare-o lae). Când oi putea, că doar nu-i iei la înfiat. Sună-mă!
Nu trece-un sfert de oră că sună tembelefonul. Rodica:
‒ Acuma vin.
‒ Da’ ce, i-ai dat pe poart-afară?
‒ Eee, că tocmai erau pe plecare…
La poartă iau o postură mai cocârjată:
‒ Nu te mai scălămbăi, îmi zice și-mi întinde sacoșa. Zi mai bine că ți-a fost târșă să vii prin zăpadă pân’ la mine.
‒ Păi cum? Să-ți deranjez musafirii?
Și când o văd că se încheptoșează:
‒ Hai! Vină sâ ti pup și la mulți ani!
***
Mihail stories 