România, o țară cu profesori analfabeți funcțional, cu o limbă stâlcită prin DOOM-uri de „academicieni” care și-au exersat scrisul pe „informările” în care-și „dădeau în gât” neamurile, vecinii și colegii de muncă pe la Securitate, cu un popor încătușat de religie într-un mileniu negru, România, o țară de oameni bolnavi, în frunte cu doftori făcuți cu cartușul de Kent de părinți grijulii (Lasă mamă, că-i muncă ușoară și bani mulți) a căror unică grijă e cum să ia șpaga fără să-i prindă DNA-ul, România, țara lui Dorel – las’ că merge și așa, o țară a improvizațiilor unde sârma este remediul suprem, condusă de șacali cocoțați pe cadavre, care n-au curajul să te înfrunte față în față, dar se-adună în haite și te mușcă pe la spate de picioare.
România în care trădătorii de neam se lăfăiesc pe la televizoare și prin sondaje de opinie.
România o țară care și-a înghițit coada și se digeră pe ea însăși.
Și nici o soartă, oricât de barbară ar avea, nu-i va fi nemeritată.
Mihail stories 
Da, Da … cunosc sentimentul. La fel mă apucă și pe mine câteodată să imi… și să îi… și să le… si să, și să … de nu știu unde să mă mai opresc.
Însă, să nu uităm că totuși… și aici sunt foarte multe de spus. Multe pe care sunt ferm convins ca le știi și tu. Așa că… să o iubim și să ne bucuram că este. Chiar și așa cum este. Din păcate nu cum ar trebui sa fie.
Știi, aici mi-am adus aminte de o chestie, „Schimbarea trebuie să înceapă cu noi”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază