Singur, singur, singur…

De câte ori i-au virajul cu scuterul pe lângă casa lui Codreanu, la colț cu Iamandi, un cățel mă latră și de pe o stradă și de pe cealaltă.

Alți maidanezi mă ignoră complet, ba chiar trebuie să-i ocolesc, să nu-mi fac vre-un păcat, de nesimțiți ce sunt.

Codreanu a murit de-un an, curtea-i plină de nuci neculese și mere în putrefacție; buruienile îs de-un stat de om, iar anunțul cu casă de vânzare s-a scorojit deja, singura vietate din bătătură fiind cățelul ăsta căruia vine un vecin și-i aduce mâncare și apă.

Singur cuc, zi de zi, așteptând mâncarea ca pe un trofeu, trecerea mea pe lângă casă ajungând un eveniment, un strop de adrenalină într-o viață amară.