La ușă o cuconiță spălată, cu niște hârtii în mână, iar în spate un ins cu moacă de Gică de la sculărie.
̶ Mai aveți un apartament pe Lirei 12…
̶ Da, zic.
̶ Figurați la noi cu neplata facturilor pe 3 luni. Fie plătiți acum, fie vă decuplăm.
̶ Stai oleacă, domniță. Contractul e pe numele chiriașului, el e bun de plată .
̶ Persoana a refuzat să plătească așa că l-am deconectat, dar cineva trebuie să plătească, adică dumneavoastră, ca și proprietar.
̶ Nu plătesc nimic!
̶ Atunci o să vă deconectăm, și-i face semn lu’ Gică, care scoate niște scule din geantă.
̶ Băăă! îi zic, dacă mânuțele alea ating contoarul n-or să mai atingă după aia nimic, și scot securea de după ușă.
Ăsta holbează ochii și face-un pas lateral și-odată aud din spate:
̶ Să le dăm banii oamenilor, să fim corecți!
Nevastă-mea cu portofelul meu în mână. Îmi ies din fire:
̶ Tu ce drak’ te bagi în seamă pe banii mei?
Și… mă trezesc nervos.
Afară-i beznă, doar un câine scâncește-n lanț, e trei de noapte, iar eu-s în capul oaselor șucărit foarte:
„Ăia, ca ăia, își făceau meseria, dar tu, fimeie, pă tine ce te mânca în cur?!!!”
😀
Mihail stories 