Amnezia (III)

Ana se stăpâni să nu țipe. Pe diagonala pieptului, până aproape de buric, strălucea roșiatic o cicatrice imensă, încă proaspătă căci firele dese de sutură nu fuseseră scoase și atârnau printre firele de păr negru și cârlionțat.

 

− Mami! Eu plec!

Ioana se smulse cu un fior. Ieși, cu precauție, în hol.

− Fii cu grijă, da?

− Da, mami! Tu ești bine? Ești palidă, tremuri. Să știi că eu pot să rămân…

− Mergi fată, mergi! Mama e bine. Hai, fugi!

− Te pup, mami!

− Și eu, draga mea.

− Aaaa! La mulți ani! Și ție și lu’…, lu’ domnu’!

− La mulți ani, fată dragă!

Închise ușa și se sprijini cu spatele de ea. Îi venea să fugă după ea, să fugă, să fugă, să fugă. Ridică privirea, răsuflă adânc, și intră în bucătărie. El nu era acolo. Văzu lumină la baie. Se duse hotărâtă la sticla de coniac umplu paharul și bău cu nesaț. Alcoolul îi arse gâtul, stomacul, intestinele… realiză că nu mâncase nimic de la prânz. Privi ceasul: 22.50… Mecanic, strânse toate ustensilele medicale și despachetă cumpărăturile. Luă în mână sticla de șampanie:

„Netrebnică mică! În ce necazuri m-ai băgat?!”

Optimismul nativ care a ajutat-o să treacă prin toate nenorocirile își făcu din nou datoria. Se apucă să încropească ceva de mâncare.

Când bărbatul intră, precaut, în bucătărie, aproape zâmbea:

− Eeee! Ce stai acolo? Ai vrut să vezi cum merge cuptorul cu microunde. Hai să-ți arăt!

 

Descoperi, uimită, că el se pricepe grozav în bucătărie. După ce se edifică cum funcționează aragazul, cuptorul cu microunde și mixerul el preluă, cu blândețe, inițiativa și o expedie din bucătărie:

− Aici, acum, eu sunt stăpân. Ezită: ăăă, acum e revelionul și tu nici nu te-ai pensat.

Ioana rămase mască, dar veni rândul lui să o pățească.

După ce băgă de câteva ori nasul, de control, în bucătărie, mulțumită de ce se petrecea acolo, Ioana dispăru.

− Ioana? Ioana?! Eu sunt gataaa. Ioana! Unde ești? Ioana?

Ioana apăru într-o rochie lungă, albă, cu lame pe pulpe și o tăietură îndrăzneață. Era coafată cu părul într-un semicoc ridicat deasupra capului din care se răsfira pe spate părul ei brun-roșcat, precum o coadă de păun. Luminile din pomul de crăciun irizau în culori multicolore creând parcă un halo în jurul capului ei, subliniind linia fină a gâtului. De pe umeri, spre piept, adânc strecurat în decolteul generos, strălucea un lănțișor de aur cu platină ce imita romburi care se roteau la cea mai mică mișcare creând un efect hipnotic. Franjurând aerul atunci când dădea din cap cerceii compuși din zeci de inimioare de aur scoteau o șoaptă cristalină.

Bărbatul rămase încremenit:

− Un înger, respiră gâfâit. Un înger care m-a salvat. Îngerul meu păzitor. Dădu să se apropie.

− Neee! Ai zis că te ocupi. Dacă atingi, cu mâinile alea, rochia asta, ai să mori instantaneu!

 

− Ciudat, dar foarte bun. Ești sigur că nu ai adus, de undeva, de acolo de unde vii, mâncarea asta?

El nu înțelegea. Era complet pierdut și nu o scăpa din priviri. Și avea o privire carnivoră care făcea să i se strângă, aproape dureros, pântecele…

*

Reclame

Amnezia (II)

− Acesta este un telefon? Jucăria asta? Începu să râdă, iar Ioana se făcu mică.

„Ce-ai făcut, toantă? Dacă-i vreun nebun fugit de la un ospiciu…?”

Bărbatul întoarse capul către ea și-i înmână mobilul:

− Nu reușesc să-mi amintesc. În capul meu e un vid uriaș. Mai scutură odată capul, un cap mare, leonin, iar părul purtat pe-o parte îi căzu în ochi. Îl dădu reflex pe spate, iar Ioana se trezi privind fața aceea parcă dăltuită de un sculptor nepriceput. Doi ochi de o culoare incertă, nas acvilin, buze cărnoase, cu cea de jos un pic pronunțată ce-i oferea un aer îmbufnat, terminată cu o bărbie lată și ieșită în afară. Chipul acela radia o energie ascunsă, abia stăpânită, iar femeia se trezi dârdâind.

Observă și el asta:

− V-a luat frigul… Nici nu știu cum să vă mulțumesc… Mergeți! Mergeți acasă. Eu mă descurc. Am să mă descurc.

− Nici nu mă gândesc să vă las aici, uite, numai în pulover, amnezic… rănit… Ioana se blestemă din nou în gând „Ai înnebunit de tot, fată!”. Stau aici, aproape. Al doilea bloc. Veniți, să vă pansez, stați un pic la căldură, poate… Așa se întâmplă după un șoc traumatic, creierul se protejează, dar apoi amintirile revin.

− Spuneați că e seara de revelion… probabil că vă așteaptă familia, cred că deja s-au îngrijorat.

− Maria? Maria să se îngrijoreze? Pfff! Mergem!

Se ridică și-l privi de sus:

− Nu sunteți vreun criminal în serie, nu?

El zâmbi, iar în colțul ochilor se adunară zeci de crețuri.

− Presupun că nu… Peste ăștia nu prea dau mașinile așa, de fraieri! Nu vreau să vă încurc…

− Am hotărât! Puteți merge?

− Să fac o probă.

 

− Mamăăă! Pe unde umbli? Nu găsesc… O puștoaică cam la 15 ani năvăli în hol unde, aproape izbindu-se de bărbat, dădu un chiot de spaimă și fugi în dormitor.

− Maria… Maria! Domnul e cu mine. A avut un accident…

− Da? Ce accident?

Capul fetei apăru de după ușă și baleie inedita prezență masculină din casa lor.

Bărbatul păru că se fâstâcește sub privirea insistentă a fetei:

− Mai nimic. I-am zis Doamnei că nu vreau să deranjez…

− Nici un deranj. Las că vă pansează mama! îl concedie fata, cu aplomb. Mami! Nu știi ce-am făcut cu rochița aia neagră? Ufff! Acuși e Revelionul și eu nici nu m-am pensat…

− Poftiți în bucătărie. Luați loc. Numai o secundă.

Mai că nu alergă în sufragerie de unde luă sticla de coniac din vitrină și se năpusti înapoi. Din ușa dormitorului Maria îi făcea semne insistente.

Ioana arătă la sticlă apoi spre bucătărie. Fata făcu botic.

Bărbatul stătea aplecat și privea absorbit; întoarse capul:

− Ce este acest dispozitiv?

− Ăla? Ăla e micro, adică „cuptorul cu microunde”. Am adus coniac. Turnă în pahare și-l îndemnă pe bărbat:

− Să ne mai vină inima la loc! Simți că-i va tremura mâna așa că luă bărbătește paharul și aruncă coniacul pe gât.

− Și cum funcționează? Bărbatul luă și el paharul, mirosi precaut, apoi o imită pe femeie. Aaa?! E tare!

− Cum să funcționeze? Habar n-am…

− Mamiii!

− Scuză-mă o secundă. Mai toarnă dacă vrei…

De dincolo se auziră voci pe tonuri din ce în ce mai ridicate:

„Ia vezi! Acu’ nu mai pleci nicăieri!”

Bărbatul zâmbi ca unei amintiri, rămase brusc încremenit încercând să o urmărească, dar ea se destrămă și rămase iar senzația aceea ca de după o extracție dentară. Înciudat, se așeză la masă și mai turnă un păhărel. Ana îl surprinse cu mâna încleștată pe păhăruț și fața crispată într-o încercare dureroasă de a-și aminti.

− Încet. Îți vei aminti. În baie e strâmt. Am adus aici… Avea mâinile pline de tot felul de sticluțe și pansamente. Treci la pansat.

Îi luă, profesionist, capul în mâini și, după ce dezinfectă atent rana, aplică un plasture constrictiv. Cucuiul primi și el același tratament.

− Acum să vedem în rest. Scoate puloverul. Bărbatul se conformă. Sub pulover avea un fel bluză indispensabil perfect mulată pe corp.

− Ce material e ăsta? N-am mai văzut. Cum se scoate?

Reflex, bărbatul duse mâna la ceafă. Bluza, de un alb strălucitor, se desfăcu și alunecă în jos dezvelindu-i torsul puternic.

Ana se stăpâni să nu țipe. Pe diagonala pieptului, până aproape de buric, strălucea roșiatic o cicatrice imensă, încă proaspătă căci firele dese de sutură nu fuseseră scoase și atârnau printre firele de păr negru și cârlionțat.

*

Occidentul isi devoreaza fiii

Invictus

Iesind in strada, francezii sunt primul popor din lumea occidentala care decide sa-si asume riscu fizice pentru a se opune globalizarii fiinanciare, estimeaza ‎Thierry Meyssan. Chiar daca nu sunt constienti de acest lucru si continua sa creada ca problemele lor au o natura exclusiv nationala, inamicul francezilor este acelasi care a sangerat regiunea africana a Marilor Lacuri si o parte din Orientul Mijlociu. Vestul trece printr-o criza existentiala si numai oamenii care inteleg logica care ii distruge si o resping vor supravietui.

ob_14913d_voltairenet-org-1-538-2-fc2d6Cauza recesiunii occidentale

Relatiile internationale sufera un profund schimb odata cu paralizarea Uniunii Sovietice in 1986, cand Statul Sovietic nu a reusit sa actioneze eficient in incidentul nuclear de la Cernobil, mai tarziu cu conspiratia Pactului de la Varsovia in 1989, cand partidul comunist din RDG a distrus zidul De la Berlin si in sfarsit, cu dizolvarea URSS in 1991.

In acel moment, presedintele Statelor Unite, George…

Vezi articolul original 2.038 de cuvinte mai mult

Miscarea antiglobalista a vestei galbene „cucereste” Europa si se extinde in a cincea tara

Invictus

Miscarea vestelor galbene s-a extins in a cincea tara, Suedia. Incepând cu 17 noiembrie, in Franta, protestele miscarilor antiglobaliste au fost vazute in Belgia, Olanda si Germania.

In prezent, in Suedia, pentru sambata si duminica, s-au anuntat demonstratii ale vestelor galbene impotriva Acordului ONU privind migratia.

Duminica trecuta, aproximativ 1.000 de suedezi s-au adunat in afara Parlamentului, la Stockholm, pentru a demonstra impotriva semnarii de catre Suedia a Acordului ONU privind migratia. In acest weekend, se va repeta evenimentul in acelasi loc si cu mai multi vorbitori.

Migratia in Suedia este in centrul atentiei, deoarece intreaga societate este afectata negativ cand sute de mii de migranti din lumea a treia sunt adusi intr-o tara atat de mica. Cu toate acestea, in viitor, pot fi abordate si alte probleme.

1502698895

„Cetatenii au fost informati ca politica migratiei este un beneficiu, si nu este”, spune unul dintre vorbitori, jurnalista independenta si scriitoarea

Vezi articolul original 299 de cuvinte mai mult