Pe din două

Echinocțiul mă rupe în felii egale

Una ție, alta ei

Și chiar nu știu prin vânt și ploi

Egale fiind

Mister

 Și poate c-am să caut alte căi:

O lună plină, blondă, senzuală

Care să mă bage-n boală

Sau o eclipsă neagră, neagră,

Contrast cu piela mea cea albă

Ori o rusoaică arzătoare care

Siberii mi le toarnă-n poală.

Ori sfârcuri roz cu ochi pieziși

Gheișe cu unghii aurii?

Dar până atunci, voi două,

nici albe și nici negre

Sunteți a mele mici eclipse parțiale

de Lună și de Soare.

Un amic m-a dojenit pentru că mi-am pus semnătura sub o imagine pe care cică ar mai fi văzut-o el cândva pe undeva.

Mă copil, îi răspund, garantez că imaginea mea nu are nici formatul, nici definiția și nici histograma la fel ca cea pe care zici că ai văzut-o. Ceea ce-mi spui tu acum e ca și cum ai reproșa unui pictor că a plagiat peisajul pe care l-a transpus pe pânză.

La moartea ei…

… e cerul gri.

Trei ciori stinghere așteaptă pe o cracă, cuminți

Sperând că popa o să tacă, ba-ncepe și să plouă,

iar ea se strânge-n mine și-mi amintesc de ea,

 cât de fierbinte… și-a dracului era.

Am o erecție necuviincioasă, 

mă răsucesc pe-un crac, iar popa nu mai tace.

Ce mai contează unde-o bagi.

În mă-sa, sau în fii-sa…

Doar să plecăm din clisa iasta.

Dar popa mă privește lung

Se pare c-are multe de mai spus.

Mă cat cu ochii către ciori,

 Se apleacă către mine și mă privesc cu’n ochi:

Crrrra! Și popa tace, iau o țărână moale

Și o arunc în groapă.

Se-aude un scârțâit de scripete

și vântul, care nu mai vrea să tacă.

Nici ea. Îmi șterge lacrimile cu o basma:

Chiar nu știam că o iubești atât pe mama…

Imagine
Four-year-old:
”Mommy, when I grow up I’ll have five wives. One wife will cook, one will wash, one will sing, one will dance …”
„And the fifth will sleep with you?”
”Not! You will sleep with me and you will read me stories.”
Mother (with tears in her eyes):
”You’re sweet. I’m so proud of you! But… who will all your wives sleep with?”
”With Dad!!!”
Dad (with tears in his eyes):
”You’re sweet! I am so proud of you !!!”
iohannis-sorinel-pustiu-2-768x506

La primul vaccin a fost „România educată”, la al doilea a jucat golf, iar la al treilea dansează pe ritmuri de manea… La mai mare!!!

După hohotul de râs național care l-a însoțit câteva zile, șeful statului a luat taurul de coarne. Și a vrut să plonjeze direct în mijlocul poporului, să ne arate că puseul elitist nu-l caracterizează. A nimerit însă fix în sânul unei familii de maneliști, singurii români pe care i-a găsit în Times Square. Ghinion!, cum ar spune un clasic în viață.