-Mami, tu ai vrut fata sau băiat?

– Eu am vrut să curăț cada…

@KatiKovcs4

Când ai impresia că meseria ta e grea, gândește-te că cineva a trebuit să editeze manuscrisul doamnei Viorica Dăncilă.

Infecția anterioară cu coronavirus ar putea să ofere mai puțină protecție contra noii tulpini sud-africane, au spus oamenii de știință, adăugând că ei speră că vaccinurile funcționează contra noii variante de Sars-Cov-2, transmite Reuters.

Studiile arată și că noua variantă se atașează mai ușor și mai puternic de celulele umane, ceea ce explică de ce pare să se răspândească cu 50% mai rapid decât versiunile anterioare, a explicat epidemiologul sud-african Salim Abdool Karim.

”Studiile pe ser convalescent sugerează că anticorpii naturali sunt mai puțin eficienți, dar datele actuale indică faptul că noua variantă nu este mai gravă (ca efecte)”, a spus acesta.

”Avem motive să fim îngrijorați deoarece virusul a găsit o cale de a evita anticorpii anteriori”, a spus Alex Sigal, virusolog la Africa Health Research Institute.

”Lumea a subestimat virusul. Virusul poate evolua, se adaptează la noi”, a adăugat acesta.

Pe de altă parte, cercetătorii sud-africani au explicat că, din moment ce vaccinurile induc un răspuns imun de spectru larg, este puțin probabil ca mutațiile la proteina spike să anuleze efectul lor.

”Sistemele noastre imune sunt extraordinar de abile”, a spus cercetătorul Willem Hanekom.

”Alte părți ale sistemului imunitar ar putea compensa astfel încât vaccinurile să funcționeze în continuare”, a adăugat acesta.

E un ger de crapă soba de fierbinte și tot 19 grade am în casă. Parcă-mi vine să iau pisica asta-n brațe și să mă bag înapoi sub plapumă!!!

This is the first Mercedes car ever made

… iarna cea cu gânduri rele… Doamna-gerului, bătrână, s-a sculat de la pământ și înalță-n sus o mână, ca o cumpănă uscată de… fântână.

featuring Otilia Cazimir 😉

O discuție m-a condus către:

Îmbătrânesc, am realizat că totu-i o laudațium. La cât de buni suntem, în detrimentul altora. Nu te râdea: și cafeaua aia de dimineață, la care povestești agale, fătucă, e tot de-o laudă, filme, melodii, toate sunt banala noastră încercare de a părea mai cu moț decât ceilalți, pic în filozofii de baltă? Poate, dar am simțit că orice aș scrie ar fi doar o părtinire subiectivă, la adresa mea, a altora… chiar universul îmi creează surprize, așa că m-am ascuns în spatele altora, cu citate, clipuri, istorii, sunt un neutru, eu doar ofer, fiecare-i slobod a înțelege ce poftește.

Dar nu-i așa, viața nu te lasă:

Am fost pe la ANAF, început de an, să-mi clarific niște statusuri, două ore, sușeală între ghișee, după principiul: declarația online se depune la ghișeul 3 și o plimbare printr-un crivăț subțire, de minus 16 grade, ca să xeroxex, că ei n-au… , eram deja ca o locomotivă în care ai băgat cărbuni, dar ai uitat să mai pui și apă.

În starea asta de spirit am adăstat la terasa hotelului M. Fetele ascunse-n restaurant, doar trei papagali la o masă. Deschid ușa-n dungă și strig: O vinoasă și-un cafea.

Mi-aprind o țigară și baleiez mai adânc: babagalii sunt alungați din UK, se vede pe ei, și se aude după cum amestecă verbele prin propoziții, mănâncă ceva și-ajunge la mine un iz de piper, sau altceva, căci încep să strănut violent. Vine și fata cu vinul, eu încă strănut de se cutremură terasa și-o întreb, printre lacrimi, ce rahat condimentat le-o adus la ăia de să mor aici. Fata râde, îmi ia banii, iar unu’ aude.
Se ridică pe jumate:

– Whoasăy, șucker?

– Cată-ți de-ale tăle, și sorb din pahar.

– A spus că mâncăm rahat, a dat-o pe românește, către chelnerița care tocmai îmi dădea restul. Asta ridică o privire speriată spre mine și simt cum se urcă în mine ura aia grea, criminală, abia stâpânită la ANAF:

– Du-te mă, du-te de mănâncă, lasă fata-n pace.

S-au ridicat și ăilalți doi de la masă:

– C-oi fi vre-un șmecher…

Iau restul de pe masă, îl pun în portofel, și-i fac semn fetei să iasă. Mă întorc către ei:

– Spuneți-mi ceva urât. Ceva de mamă, de tată… și fac un pas către ei. Hai! Să vă aud! O vorbă! Mai fac un pas înspre ei.

– Hai! Care-i primul?!

Se dezorganizează.

Ăl mai gras trage la scaun: Ăsta-i nebun! Hai, mă! Se retrag și ăilalți pe scaune.

Îi mai împung odată cu privirea, mă întorc pe-un călcâi, dar apuc să văd cu colțul ochiului palma lipită de geam a unei fetițe, cea care m-a servit la masă.

Taximetristul mă cunoaște:

– Acasă, bărbate, că am făcut destule prostii pe ziua de azi.

Ăsta rânjește și ambalează!

C‘est la vie toujours parchive

Ce n’est pas comme ça?

😉