Am dat în adopție, la o familie iubitoare, unul din motăneii lui Lissa. Mai acu’ primesc un telefon:

– Vă aduc motanul înapoi!

– Daaa, la ce parametru n-a corespuns, căci când l-ați luat v-ați declarat mulțumită de „penaj”?

– Smiorcăie.

– Apăi, de l-oi fi ținut pe gresia din baie, de… și el ca omu’, mai răcește. Ce nu v-ați luat unul de pluș? Nu cere de mâncare, nu se cacă pe hol și stă unde-l pui. La un ban în plus face și „Miau!”.

Mi-a închis telefonul.

Am citit și o nuvelă, foarte frumoasă, pe tema asta, scrisă de un francez. Din păcate nu îmi mai aduc aminte numele…

https://twitter.com/i/status/1334161579424632832