„În urmă oare ce-am lăsat?”
s-a întrebat, cred, fiecare!
Cu asta s-a cam terminat,
căci viitor, lumea nu are!
Nici interes nu o să mai fie,
ca o pictură să privești,
sau să asculți o simfonie,
ori un poem să îl citești!
Nu-o să mai fie timp vreodată
să îl „jertfim” pentru frumos,
de mâine re-invățăm o artă:
Cum poți să ții privirea în jos!
Sau de te doare cum să taci,
ce nu-îți place cum să aplauzi,
când frig îți e, foame, cum faci
totuși regimul să îl lauzi?
Cui poți să spui tot ce gândești,
dar fără frica că trădează?
Cu cine poți să mai glumești,
fiind sigur ca nu te raportează?
De mâine de mai ai timp liber,
o să-l petreci la cozi șezând,
de-i ploaie, vânt, căldura, ger,
stors tot de vlagă și flămând!
Iar dacă crezi și în Dumnezeu,
ai devenit Dușmanul declarat,
în viitorul stat ateu
și bun ești doar, de întemnițat!
Ce în urmă toți noi am lăsat?
Cu sigurantă a noastră libertate!
Poate de gripă am scăpat,
dar am pierdut, drepturile toate!
26.11.2020
O poezie foarte frumoasă, și dedicată, a lui Vrăbiuțe (ioanspeling) care mi-a declanșat antiaeriana:
Eeee, nu-i dracu-așa dă negru-n ceru gurii… 😉
Cum spuneam, și cu alte ocazii, nu a existat niciodată în istoria asta scurtă și frământată a ceea ce numim omenire (OMUL), o perioadă de timp în care să se fi trăit mai bine, toate indicatoarele nivelului de trai, de sănătate, de cultură, fiind maximale, iar cel mai expresiv, înmulțirea fără de precedent (triplare – în fapt o progresie geometrică) a populației, într-un secol, este edificator, dar cu un preț imens: distrugerea planetei.
Cum, am devenit mai mulți ca paramecii (!), feedback-ul ecosistemic s-a pus în funcțiune, cu promptitudine, întru reglarea populației, astfel că au apărut mutații genetice spontane care să micșoreze numărul de femele (în anii 60 ai secolului trecut raportul între masculi și femele din China depășea 10/1), homosexualismul și transgenia, bolile asociate reproducerii: clamidioza, gonorea, sifilisul, vaginita, au făcut ravagii până la descoperirea antibioticelor, iar apoi, tot ca un răspuns sistemic, cele virale HIV, HPV, herpesul, hepatita B, care nu pot fi vindecate, dar omul a descoperit vaccinul care este eficient numai dacă este administrat înainte de pătrunderea virusului în organism. La fel ca și în cazul celorlalte viețuitoare de pe Terra, răspunsul ecologic a fost, inițial, punctiform, corectând situații locale (de exemplu: homosexualismul în cazul creșterii exponențiale a numărului de gazele datorată vânării necontrolate de lei și gheparzi, infertilitatea unor specii de plante cultivate intensiv (arborele de cafea, bananierul, etc), mutații genetice la bacterii Staphylococcus aureus meticilino-rezistent (MRSA), Enterobacteriaceae ESBL+/-AmpC (cefalosporinază cromozomială), Enterobacteriaceae rezistente la carbapeneme, Acinetobacter baumanii XDR, Pseudomonas aeruginosa XDR, Enterococcus faecalis/faecium – vancomicino, etc, iar mai nou, răspunsul agresiv viral: SARS – o pneumonie atipică, Rujeola – una din patru persoane bolnave are nevoie de spitalizare, Meningita – o boală care poate declanşa epidemii la scară largă, Febra hemoragică Ebola – una din cele mai virulente boli virale, Zika – virusul transmis de ţânţari, Holera rămâne o ameninţare la nivel global, Cazuri de poliomielită raportate în Filipine, în septembrie 2019,etc., pentru ca, odată cu globalizarea, el să devină general.
Ecologia, conform DEX, (din cuvintele grecești: oekos – casă și logos – știință, adică „știința studierii habitatului”) este o știință biologică de sinteză ce studiază interacțiunea dintre organisme, plante și mediul în care ele trăiesc (abiotici și biotici), a fost și este o cenușăreasă a disciplinelor științifice, în parte datorită efectelor lente care o reprezintă, a complexității uriașe a interacțiunilor (mult mai complexă decât, de exemplu: meteorologia, sau seismologia), pe planeta noastră viețuind și interacționând un număr de 8,7 milioane de specii pluricelulare (speciile de animale sunt în număr de 7.77 milioane, fungii de 0.61 milioane, plantele de 0.3 milioane, regnul protista de 0.04 milioane, algele de 0.03 milioane.) și un număr incert de bacterii și viruși, într-un număr total, exprimat statistic, de 300 de sextilioane indivizi, mai mult decât toate stelele din cosmos. Toate aceste forme de viață sunt interconectate într-un sistem infailibil, moartea uneia fiind viață pentru altele, într-un cerc care se închide elegant, o sferă a vieții care se autoguvernează de 4,5 miliarde de ani, într-un tot unitar și în care progresul este logic și motivat.
Un „ac” nu poți împunge, în această imensă structură simbiotă, fără un răspuns pe măsură, căci dorința de viață este cheia primordială a existenței sale, de la primele structuri chimice care s-au unit pentru independența energetică de restul materiei amorfe.
Și-au fost destule împunsături, unele aproape catastrofice: Extincția Ordovician–Silurian (Sfârșitul Ordovicianului sau O–S): acum 450–440 milioane de ani la tranziția Ordovician–Silurian. Au avut loc două evenimente care au ucis 27% din toate familiile, 57% din toate genurile și 60% până la 70% din toate speciile. Împreună, ele sunt clasate de mulți oameni de știință ca a doua mare extincție (din cele cinci) din istoria Terrei în ceea ce privește procentul de genuri care au dispărut. Extincția din Devonian: acum 375–360 milioane de ani aproape de tranziția Devonian–Carbonifer. În ultima parte a perioadei Devonian, o serie prelungită de extincții au eliminat circa 19% din toate familiile, 50% din toate genurile și cel puțin 70% din toate speciile. Această extincție a durat probabil 20 de milioane de ani și există dovezi pentru o serie de pulsații de extincție în această perioadă. Extincția Permian–Triasic (Sfârșitul Permianului): acum 252 milioane de ani la tranziția Permian– Triasic. A fost cea mai mare extincție din istoria Terrei, care a ucis 57% din toate familiile, 83% din toate genurile și 90% până la 96% din toate speciile (53% din familiile marine, 84% din speciile marine, aproximativ 96% din toate speciile marine și 70% din speciile de uscat, inclusiv insectele. Arthropodul marin de mare succes, trilobitul, a dispărut. Dovezile cu privire la plante sunt mai puțin clare, însă un nou taxon a devenit dominat după extincție. „Marea Moarte” a avut o semnificație enormă de evoluție: pe uscat, a pus capăt supremației reptilelor. Recuperarea vertebratelor a durat 30 de milioane de ani, iar nișele vacante au creat oportunitatea ca archosaurii să devină ascendenți. În mări, procentul animalelor care nu posedau mijloace de auto-locomoție a scăzut de la 67% la 50%. Întregul Permian târziu a fost un moment dificil, cel puțin pentru viața marină, chiar înainte de „Marea Moarte”. Extincția Triasic–Jurasic (Sfârșitul Triasicului): acum 201,3 milioane de ani la tranziția Triasic–Jurasic. Aproximativ 23% din toate familiile, 48% din toate genurile (20% din familii marine și 55% din genurile marine) și 70% până la 75% din toate speciile au dispărut. Cei mai mulți archosauri non-dinozauri, majoritatea terapsidelor și majoritatea amfibienilor mari au fost eliminați, lăsând dinozaurii cu o mică concurență terestră. Arhozaurii non-dinozauri au continuat să domine mediile acvatice, în timp ce diapsidele non-archosaurian au continuat să domine mediile marine. Familia Temnospondyl de amfibieni mari a supraviețuit până în Cretacic în Australia (de exemplu, Koolasuchus). Extincția Cretacic-Paleogen (Sfârșitul Cretacicului): acum 66 de milioane de ani în intervalul de tranziție Cretacic (Maastrichtian) – Paleogen (Danian). Anterior, extincția a fost numită „Extincția Cretacic-Terțiar” sau „Extincția K-T” însă acum este denumită în mod oficial Extincția Cretacic-Paleogen (sau K-Pg). Aproximativ 17% din toate familiile, 50% din toate genurile și 75% din toate speciile au dispărut. În mări au dispărut toți amoniții, plesiozaurii și mosasauridele, iar procentul animalelor care nu posedau mijloace de auto-locomoție a fost redus la aproximativ 33%. Toți dinozaurii non-aviari au dispărut în această perioadă. Mamiferele și păsările (care au descins din dinozauri Theropoda) au apărut ca mari animale de uscat.
Iată că, în ciuda acestor catastrofe naturale de mari proporții, imensul ecosistem ce cuprinde întreaga planetă, căruia grecii antici, într-o înțelegere naivă, îi spuneau mama Geea (Gaia), termen preluat azi cu sensul de „sufletul Pământului”, a supraviețuit, ba chiar a prosperat, specii noi fructificând nișele rămase libere, ceea ce ne poate face o idee despre flexibilitatea acestui sistem.
Galaxia noastră s-a mai liniștit, îmbătrânește și ea, toate aceste cataclisme cosmice: explozii de supernove, meteoriți, alinieri planetare, războaie cosmice ale unor entități „cu vechime”, căci deși suntem în coada galaxiei, deci cei bătrâni, un milion de ani poate face diferența, și totul părea că a intrat pe un drum liber, în care evoluția să-și dezvolte, în tihnă, imaginația.
Apăruseră și primele ființe umane, acolo unde acumulările cantitative conduseseră la o nouă calitate, totul era dospit, dar…
Acum aproximativ 6000 de ani s-a întâmplat ceva. Pe Terra a apărut OMUL.
Mulți oameni au propus date pentru Creație, precum James Ussher (4004 î.Hr.), Johannes Kepler (3992 î.Hr.), Gerhard Hasel (4178 î.Hr.) și Isaac Newton (~ 4000 î.Hr.). În plus, există mai multe cronologii care concurează între ele. Interpretarea clară a Scripturii oferă o cronologie simplă care ne face să credem că lumea are în jur de 6000 de ani, indiferent de cadrele cronologice pe care le folosim.
Precizia prin care putem cunoaște calendarul evenimentelor istorice sau a vârstelor obiectelor este limitată de precizia datelor de care dispunem. Fiecare moment descris în cronogenealogii are o toleranța de maxim un an de la eveniment. Prin aceasta, mă refer la faptul că Adam avea 130 de ani când s-a născut Set, dar nu știm dacă avea 130 de ani și 3 luni, sau aproape împlinise 131 de ani. Acest lucru este valabil pentru toate vârstele. Deci, când adunăm aceste cronogenealogii, știm că Potopul a avut loc în anul 1656 de la facerea lumii, plus încă maxim 10 ani, deoarece avem 10 numere adunate, care au mai puțin de un an de incertitudine. În cazul în care toate numerele au fost înregistrate în apropierea zilei de naștere următoare (de exemplu, Adam a avut 130 ani și 11 luni când s-a născut Set, Set a avut 105 ani și 11 luni când s-a născut Enos și așa mai departe), Potopul s-ar fi putut întâmpla mai târziu, chiar în 1665 AM. Dar, în mod evident, acest tip de incertitudine la scară mică nu va oferi niciun fel de satisfacție oamenilor care doresc să adauge istoriei omenirii mii de ani. Există o cronogenealogie neîntreruptă de la Sem la Avraam în Facerea 11 și în plus avem informații și în altă parte în cartea Facerii pentru a prelungi cronologia până la mutarea lui Israel în Egipt, când Iacov avea 130 de ani. Conform acestor date, Iacov a plecat în Egipt în anul 642 după potop, plus mai puțin de 12 ani sau 2298 + mai puțin de 22 de ani. Crono-genealogia se termină aici, cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. Cum extindem cronologia? Ieșirea 12:40 spune că Israelul era în Egipt de 430 de ani. Aceasta armonizează bine cu Facerea 15:13 în care Dumnezeu îi spune lui Avraam că urmașii săi vor fi înrobiți și maltratați timp de 400 de ani (sclavia nu s-a întâmplat la sosirea lor în Egipt, ci după ce Iosif a murit, când numărul populației lor a devenit amenințător). Ieșirea s-a întâmplat în 2728 + mai puțin de 23 de ani AM. Știm că Israelul a rătăcit în deșert timp de 40 de ani, ceea ce înseamnă că au intrat în țara făgăduită în 2768 + mai puțin de 24 de ani AM. Dar aici cronologia devine un pic neclară pentru o vreme. Acest lucru se datorează faptului că nu știm exact cât timp a durat cucerirea sau exact cât timp a trecut înainte ca judecătorii să înceapă să conducă Israelul. Ni s-a spus cât timp a condus fiecare judecător și cât a durat fiecare perioadă de pace, dar unele dintre ele se suprapun în mod clar, iar unii judecători au condus numai o parte a Israelului, în timp ce un alt judecător a condus altă parte. zidească templul Domnului.”Deci, dacă scădem 124 de ani (câte 40 pentru rătăcirea în deșert, domnia lui Saul și domnia lui David și 4 pentru domnia parțială a lui Solomon), avem o perioadă de aproximativ 356 de ani pentru judecători, care se potrivește bine cu datele din Judecători dacă îngăduim câteva suprapuneri. Deci, Solomon a început să construiască templul în 3208 + mai puțin de 23 de ani AM. Observați că, deși suntem la mii de ani în istorie în acest moment, incertitudinea cu privire la date este mai mică de 25 de ani! Dacă urmărim domniile regilor lui Iuda, fără a considera coregențele, de la templu la exilul lui Iuda ar fi fost 429,5 ani + mai puțin de 21 de ani. Dar știm că au existat coregențe în Iuda, cel puțin parțial, prin compararea regilor lui Iuda cu regii lui Israel. Dacă facem acest lucru știm că de la templu până la exilul lui Iuda sunt, de fapt, în jur de 345 de ani, în anul 3553 AM. În acest moment, putem să spunem aproximativ care ar fi data, în termenii noștri, și când se ajustează diferențele dintre sistemele calendaristice: consensul este 586 î.Hr. Aceasta ar însemna că anul 1 după Hristos ar fi în anul 4150 AM, plus sau minus mai puțin de 50 de ani, iar astăzi am fi în jur de 6150 AM, plus sau minus mai puțin de 50 de ani.
Această dată concordă și cu vestigiile istorice, căci începând de atunci, în zone punctiforme de pe suprafața pământului, apar societăți umane complet diferite de cele anterioare și, sau suprapuse, după care apare o diseminare geografică care apoi cuprinde tot globul pământesc.
Urmează o perioadă tristă pentru Gaia (sufletul pământului). Noii veniți subjugă rapid umanoizii, le iau femelele și se împerechează cu ele, nu au nici un respect, distrugând totul în calea lor cu scopul de a edifica o nouă lume: după chipul și asemănarea lor. Acest război durează de 6000 de ani, fiecare din părți folosind arme din ce în ce mai sofisticate, și cu pierderi imense de ambele părți.
Gaia, asediată, a decis folosirea armelor de distrugere în masă.
Nu de mult, o mică grupare de oameni s-a adunat, într-o clandestinitate declarată, decisă să încheie acest război fără de speranță, și să propună o pace echitabilă pentru ambele părți.
Ei se numesc Illuminati și au descoperit algoritmul Gaiei, seria de pași consecutivi, care urmați pot conduce, fie la distrugerea totală a acesteia, fie la distrugerea ireversibilă a societății creată de OAMENI .
Illuminati sunt oamenii Terrei, corcituri, chiar dacă sunt prin născare oamenii lui Dumnezeu. Ei aparțin acestui loc, pe care-l iubesc și-l consideră patria lor.
Și eu sunt un Illuminati, încă de pe la vârsta de 12 ani, când atavismul meu organic, sămânța ancestrală, mi-a spus, într-o noapte, că nu aceasta este lumea mea, că totul este fals și adevărul este în altă parte. Că sunt un rob nedeclarat și, de-atunci am făcut tot ce-am știut pentru a distruge această abominabilis.
Pământul trebuie curățat de paraziții care i-au intrat sub piele.
Și, la fel ca-n Biblie, Sodoma și Gomora trebuie distruse, vor trăi doar cei care nu mai privesc în urmă!
Trebuie să-i mulțumesc lui Ioan, căci doar discuțiile noastre, echilibrate, mai ales din partea lui, 😉 mi-au permis unificarea mai multor idei și concepte într-un sistem, pe care-l realizez ca fiind doar un „ciot” dar care începe să întrevadă adevărul.
Mihail stories 