Dupa o beție cruntă, Adam se trezește mahmur și își dă seama că ceva nu e în regulă. Se pipăie și strigă:
– Unde sunt coastele mele? Din cer o voce îi răspunde:
– Cine cerea aseara fetițe?
Tot ceea ce ne putem imagina este real
Dupa o beție cruntă, Adam se trezește mahmur și își dă seama că ceva nu e în regulă. Se pipăie și strigă:
– Unde sunt coastele mele? Din cer o voce îi răspunde:
– Cine cerea aseara fetițe?

Trebuie să-o recunosc
MihaiL mie îmi place,
cu parfumul lui mosc,
de care mereu caz face!
Talentat e peste poate,
o poveste ca să facă,
din orice banalitate;
n-are cum să nu îți placă!
Tot la fel, din ce găsește
prin cămară, frigider,
ca la MasterChef gătește,
n-ai spune că-i … inginer!
Știe apoi să le prezinte,
poftă la toți să ne facă,
prin imagini și cuvinte,
de îți lasă gura apă!
Toma, din el, nu îmi place,
noroc ca-i pseudonim,
dar tacit făcurăm pace,
în conflict să nu venim!
(amândoi privim în sus
căutând după un răspuns;
eu gasit-am pe Iisus,
lui Toma, nu-i de ajuns!)
Nihaiță îți doresc
pe Toma să-l parăsești
și țin să iți mulțumesc,
de „Căsuța cu povești„!

22.11.2021
Cip! Cip!
Mulțumesc din inimă Ioane!
Să o trec la capitolul: „La trecutu-ți mare, mare viitor”, sau la „Odă conducătorului iubit”?
😉 🙂


„Care medalee vreț so dau înapoi? Aia primită de la Iliescu,sau aia de la Băse?… Că aia de mio dato Putin no dau nici dacă mă rugaț….”
rar mi-a fost dat să aud!
… la o oră de după zamă mi s-a făcut foame 😉 da’ ce foame, parcă nu mai mâncasem de ieri. Mai am din fasole, am și niște cârnați buni tare de tot, dar fasole duminica? Te bate Dumnezeu 😀

Inițial voiam să fac niște mici, dar am realizat că-mi pun mahalaua’n cap dacă fac grătar… ce ți-e dom’le și cu obiceiurile astea… apoi mi-am adus aminte că mi-au mai rămas niște ficăței de pasăre. Hopa! Se schimbă modificarea!

Am curățat și doi cartofi roșii care, după cum se vede, îs verzi, am scos și untul și două ouă babane.

Cartofii i-am prăjit în ulei, iar oule le-am pus la fiert. Ca să nu se crape, mai ales când sunt proaspăt scoase din frigider, faceți ca mine: puneți oule în ibric și încălziți apa doar până când încep să iasă aburi, apoi opriți și timp de 2-3 minute, faceți și voi altceva, eu, de exemplu, am băut o gură de bere la o chitoacă de țâgare, iar apoi reporniți focul, iar oule care deja s-au dilatat, nu vor mai crăpa, ba chiar vor fi mai ușor de curățat pentru că și pielița se desprinde cu ocazia asta.

Cartofii s-au rumenit frumos, așa că dau tigaia de-o parte și pun tuciul. Untul îl tai cubulețe ca să se topească mai ușor, iar- opțional- se poate pune și-o ceapă tăiată mărunt.

Nu se pune capac ca să iasă excesul de apă din unt altfel nu mai prăjim ficățeii ci-i fierbem…

Ficățeii au fost în prealabil frecați cu sare grunjoasă, fără iod, și-o jumătate de linguriță de vegeta.

Nu se amestecă, dar e bine ca, din când în când să se agite tuciul pentru ca ficățeii să fie pătrunși de untul încins din toate direcțiile.

Am copt, la repezeală, și doi ardei și-am tăiat oule în feliuțe. Cam asta a ieșit:

Eee, acum mi-e mult mai bine! 😀
S-aveți poftă!
P.S.
Spuneți adio mușamalei, căci e ultima oară când o mai vedeți 😉
Faraonu’ mi-a recomadat să schimb meniul, măcar așa, de ochii lumii, mi-am zis că nu-i rău, tocmai ce-am venit cam târziu acasă, iar eu făr-o zeamă la prânz pic în bulimie.

Iaca ceva ce se poate face în 15-20 de minute și este foarte gustos.

Întâiu, se ia o pungă de zarzavat de ciorbă. Se va ignora eticheta 😉 și se va pune la fiert cu un praf de sare.

Cât fierbe se poate bea o bere, sau înjura pe fleicilabuci (mai există, bre?!)

Când a dat în clocot se spumuiște nițel, apoi se dă pe ochiul mijlociu, să fiarbă lent și cu capacul pus. În timpul ăsta noi tăiem două cepe potrivite, mai mărișor, s-o simți în gură, că ș-așa…

Când e aurie se adaugă o mână de orez și se lasă la călit.

Apoi se adaugă bulionul cu o linguriță de vegeta și se lasă la înăbușit până se ridică uleiul deasupra.

Se toarnă, așa opărit, peste zeama cu zarzavatul și se mai dă într-un clocot. Aici pozele n-au mai ieșit, pe motiv de abureală.
Se poate continua cu cartoafe, cartofii tăiați cubulețe, sau cu fidea. Eu am ales fideaua pentru că mă ronțăiau mațele ceva de speriat.

Se mai adaugă leuștean, mărar și-n vârf de linguriță de boia iute, ca să piște un pic la limbă, și se oprește focul. Acum a urmat cel mai dificil proces: așteptarea de vreo zece minute, până când fideaua a tras iar aromele s-au potențat reciproc.

Nu zic nu, a ieșit extraordinară…

S-aveți poftă!