Nothing says more "Shut up and take my money" than a miniature Stargate on your desk.
— Tech Burrito (@TechBurritoUno) November 13, 2020
Source: https://t.co/1JB4W3ggLB pic.twitter.com/pPt2bABqJQ
Ceeee, alien? Ia de-aici!
An ant’s face seen through an electron microscope
Tehnica contește!!!
Izolare la domiciliu? Neee, asta-i crimă, dom’le!!!
Și Luna-i ronțăită de guvid… Urmează Saturn!
Când tensiunea atinge paroxismul!!!
Caracatița care răpește feciorii
The Watchers by Kukula (Nataly Abramovitch)
Botezul morții
Azi se face anu’ de când am făcut sex cu moartea.
Totul a început cu o stare de disconfort. Ceva nu era în clar…
Apoi ea a venit și ne-am privit în ochi:
„ Ce faci? Vii?!”
Inima bătea galop ș-am întins mâna după telefon:
̶ Fraților, mor!
Eram în pijamale cam pe la ora asta, și-am o alee de cinzeci de metri de la poartă până-n casă.
Când e să ai zile…
Am văzut un bărbat venind pe alee, am simțit că mă ia în brațe și mă dojenește:
̶ Haide, măi omule! ș-apoi s-a rupt filmul.
Acum era o pisică neagră care ședea pe pieptul meu și mă zgâria cu ghearele: Ce faci? Vii?!
Am plănuit o evadare, eram cinci, dar am fost trădați de un japonez:
̶ Mie o să-mi ia doar un rinichi, vouă o să vă smulgă inimile din piept, ș-am belit un colț de ochi.
O cămăruță de patru pe patru, luminată, anemic, de un bec spânzurat în tavan de un cablu răsucit pe mână și-un fasung din ebonită neagră, pereți care cândva fuseseră albi, dar acu’ erau de-un gri 13, și, când îmi cobor privirea, oroare:
Trei paturi, în care zăceau tot atâtea ființe, care cândva fuseseră umane: una avea o mască de fier pe moacă, din care ieșeau tot felul de furtune și furtunașe, iar ăilalți doi erau niște mumii înfășurate în bandaje, din care răzbătea sângele.
Treaba era clară: monitoare bibăiau, ăl cu masca de fier gemea înăbușit, mumiile zvâcneau din când în când, și mai apare și-un felcer, cu aspect de Dr. Mengele, care, după ce s-a scărpinat la bărbie, s-a pronunțat, arătând spre mine:
̶ Pe el îl luăm primul!
Pa ficați, pa inimă, rinichi și alte alea.
„Băă! Ăștia scot tot din tine și aruncă coașca la câini!”, m-au găsit pe-un culoar, cu punga de urină în mână, țipând Ajutor!
Măi, și nu s-o găsit unul, pe-acolo, să-mi zică:
̶ Bă tâmpitule, ești la spital, idiotule! Stai dracu în pat, să te reparăm!
Nuuuu, m-au legat de mâini, cu niște fâșii de cearșaf, și, după ce mi-am scos o mână, de-am violentat o asistentă în trening, apropo: nimic nu te putea duce cu gândul la o instituție medicală, totul era o improvizație jalnică, la fel cum, presupun că este și acum, așaaa, deci: după ce i-am tras un călcâi in burta la asistentă, am fost legat și de picioare. Și m-au drogat la loc… Acum eram într-un spațiu fără timp și dimensiuni, alunecam pe lângă imagini cu ființe cunoscute, sau necunoscute, totul era fluid, nu puteai închega o impresie și-apoi am auzit vocea lu’ dr. Mengele:
̶ Luați-l! și mi-am zis:
„Bro, this is the end, măcar o anestezie… acolo…”
În mod normal m-aș fi căcat pe mine de frică, dar așa… n-aveam ce, că eram cu pamperși și-o sondă băgată-n pulă și nu mai mâncasem nica de șapte zile.
Așa că… Precum vițelul la tăiere.
Am parcurs un culoar interminabil și-am intrat într-un lift „ el e? ”a întrebat liftiera, dar eu eram prea drogat ca să zic ceva, parcă-aveam în gură melasă, dar apoi s-a deschis ușa liftului și-am văzut o fereastră, iar pe ea un peisaj cunoscut: ploua molcom, copacii își pierdeau, cu demnitate, podoabele într-o atitudine ascetică… ceva s-a zguduit în mine; deci nu eram în subsolul în care experimenta dr. Mengele. Deci mai am o șansă!
Am zvâcnit din cărucior, dar o mână m-a apăsat, cu blândețe, pe umăr:
̶ Doar un pic! Acum ajungem la salonul de recuperare.
Și aerul, de-o dată și-a schimbat gustul, fătuca care împingea la căruț transpira a femeie tânără, iar afară doi cintezoi se ciorovăiau și mirosea a oameni, și a viață!
***
Să curgă sânge
O domnișoară, altfel bine așezată, mă interoghează, nedumerită că personajele mele au parte doar de-un happy end.
Îi răspund:
„Sunt cele , 0,078%, care au supraviețuit!
… poți contribui cu o zecime de procent dacă ești atentă la semafor!
Ca să fiu rău!!!
😀