
A apărut Helion 112

Tot ceea ce ne putem imagina este real

Azi am avut parte de o experiență aproape paranormală.
Adăstasem, după cuvenitele cumpărături, pe băncuța de sub tei și pufăiam, melancoolic, o țigare, când, o domnișoară la douăzeci plus încetinește brusc și mă privește concentrat. Ne privim în ochi, iar ea exclamă:
‒ Dumneavoastră sunteți! Eram mică, de mână cu tata și mi-ați făcut cu ochiul…
O privesc din nou și, într-o străfulgerare, mi-a apărut, parcă aievea, imaginea unei fetițe de trei-patru ani ce se chinuia să țină pasul, pe piciorușele ei mici, cu graba unui bărbat vizibil marcat.
‒ Hei! Am zis atunci. Mai încet, că omori copilul… Tipul s-a întors către mine, dar eu m-am ridicat, cumva fioros, de pe bancă: Ce-o târâi așa? E suflet din sufletul tău, pentru numele lui Dumnezeu! Fii responsabil! iar tipul a bolborosit ceva în barbă, dar s-a aplecat și-a luat fetița în brațe…
‒ Erai supărată tare atunci, zâmbesc aducerii aminte și realizez că ea vede cu ochii minții aceleași imagini :
‒ Mi-ați făcut, complice, cu ochiul, iar eu mi-am acoperit fața cu brațul… vai cât m-am urât apoi pentru asta. Când m-am uitat din nou, hoțește, pe sub mână, nu vă mai uitați la mine, și-apoi tata a cotit pe alee și nu v-am mai văzut…
‒ Și uite, zâmbesc eu, văd acum o domnișoară cu tare freudiene…
‒ Ați fost bun cu mine, atunci. Mama abia murise, tata era disperat, dar după întâlnirea cu dumneavoastră s-a schimbat. A realizat că nu mă mai are decât pe mine și de atunci suntem o familiei, și, iacătă-mă-s! Am crescut!
‒ Nu ți-ar fi de deochi! Vino să te îmbrățișez…
‒ Hei! Hei! Se agită escrocii bătrâni de pe băncuțe, care urmăriseră cu gura căscată schimbul nostru de replici. Păstrați distanța socială! Și masca! Puneți-vă masca!
Îi ignor și-o strâng, bărbătește, în brațe. Îi întind cartea de vizită:
‒ Dacă ai vreodată nevoie de ajutor, orice, mă găsești aici, la orice oră. De-mi va sta în putință, am să te ajut!
***
It’s not every day when magnificent creatures like Nodosaurs are unearthed with their skin intact, the massive ancient animal that once walked on the land we are living on now.

Paleontologists from the Royal Tyrrell Museum, Alberta, Canada were more than excited to unveil a dinosaur, because it wasn’t just in form of skeleton, but was so well-preserved that it was considered a dinosaur “mummy” rather than just a fossil.“We don’t just have a skeleton, we have a dinosaur as it would have been”, said one of the researchers involved in the discovery.
A 110 million-year-old plant-eating armored dinosaur which rested undersea for years helped preserve its armor, skins, some of its tissue, and even it’s last meal.
The discovery in 2011 took scientists by storm when a miner was operating heavy machinery to excavate the ground, only to find something that looked like a dragon. When the excavator’s bucket clipped something much harder than usual rocks, Shawn Funk thought it to be some kind of fossiled wood or ribs. Funk and his supervisor were both puzzling over these brownish ‘rocks’, as in their whole career they stumbled across many fossilized wood but never something so strange.https://www.youtube.com/embed/CehqV3lfayA?feature=oembed
Since the exposed fragments were not something Funk and his supervisor could identify, Royal Tyrrell Museum of Paleontology was alerted of the find. Scientists Donald Henderson confirmed that no land animals have ever been discovered before in the oil sands as this one, it was an Ankylosaurian dinosaur and not a marine reptile, possibly washed out to sea after it died.Nodosaur – the discovered dinosaur species – when alive would have been at least 3,000 pounds heavy and 18 feet long with 20-inch-long spikes on its shoulder. Although how it remained so well preserved still something of a mystery, researchers suggested that being submerged in the ocean floor was a major factor in its preservation. Eventually, the preservation was so good that researchers were able to find the color of its skin.
It took almost 6 years after it the discovery of this fossil was publicized since technician Mark Mitchell spent these years to study and remove adhering rock from the fossil. The species was then named B. Markmitchelli to recognize the skilled work done by Mitchell on the fossil. It was then displayed on May 12, 2017, as part of the Royal Tyrrell Museum’s ‘Grounds for Discovery’.

Scientists believe that the coloring was a sign of early counter shading – a camouflage technique that provides protection to the animals from predators that we can observe in current time animals too. The color and the tough armor on it’s back probably protected Nodosaurs from enormous carnivores.
This unique impressive natural preservation help protect the skin, armor, and guts in and out, making it possible to obtain the original shape of the animal.
“It will go down in science history as one of the most beautiful and best-preserved dinosaur specimens — the Mona Lisa of dinosaurs,” said Caleb Brown, one of the researchers of the museum.
Nu în fiecare zi creaturi magnifice precum Nodozaurii sunt dezgropate cu pielea intactă.
Minerii din Alberta Canada au găsit acest dinozaur, cea mai bună fosilă conservată de acest gen găsită vreodată
Paleontologii de la Royal Tyrrell Museum, Alberta, Canada au fost mai mult decât entuziasmați să dezvăluie un dinozaur, deoarece nu era doar sub formă de schelet, ci era atât de bine conservat încât era considerat mai degrabă o „mumie” dinozaur decât o fosilă. „Nu avem doar un schelet, avem un dinozaur așa cum a fost”, a spus unul dintre cercetătorii implicați în descoperire.
Un dinozaur blindat vechi de 110 milioane de ani, care s-a odihnit sub apă timp de ani de zile, ceea ce a ajutat la conservarea armurii, a pielii, a unor părți din țesuturi și chiar a ultimei mese.
Descoperirea din 2011 i-a luat pe oamenii de știință prin surprindere, atunci când un miner ce opera mașini grele pentru a săpa pământul a găsit ceva care arăta ca un balaur. Când cupa excavatorului a tăiat ceva mai greu decât în rocile obișnuite, Shawn Funk a crezut că este vorba despre un fel de lemn fosil sau de coaste. Funk și supraveghetorul său erau amândoi nedumeriți cu privire la aceste „stânci” maronii, întrucât în întreaga lor carieră au dat peste mult lemn fosilizat, dar niciodată ceva atât de ciudat.
Întrucât fragmentele expuse nu erau ceva ce Funk și conducătorul său puteau identifica, Muzeul Paleontologic Royal Tyrrell a fost alertat de descoperire. Oamenii de știință Donald Henderson au confirmat că nu au mai fost descoperite animale terestre în nisipurile petroliere, deoarece acesta era un dinozaur ankilozaurian și nu o reptilă marină, ar fi avut o greutate de cel puțin 3.000 de kilograme și o lungime de 18 picioare. Deși modul în care a rămas atât de bine conservat este încă un mister, cercetătorii au sugerat că a fi scufundat în fundul oceanului a fost un factor major în conservarea acestuia. În cele din urmă, conservarea a fost atât de bună încât cercetătorii au putut găsi culoarea pielii sale.
A durat aproape 6 ani după ce descoperirea acestei fosile a fost făcută publică de când tehnicianul Mark Mitchell a petrecut acești ani pentru a studia și a elimina roca aderentă din fosilă. Specia a fost numită apoi B. Markmitchelli pentru a recunoaște munca calificată făcută de Mitchell asupra fosilei. A fost apoi afișat pe 12 mai 2017, ca parte a „Grounds for Discovery” a Muzeului Royal Tyrrell.
Este un Nodosaur vechi de 110 milioane de ani.
Oamenii de știință cred că colorarea a fost un semn al contracolorării timpurii – o tehnică de camuflaj care oferă protecție animalelor împotriva prădătorilor pe care o putem observa și la animalele actuale. Culoarea și armura dură de pe spate au protejat probabil Nodozaurii de carnivore enorme.
Această conservare naturală impresionantă unică ajută la protejarea pielii, și a armurii, făcând posibilă obținerea formei originale a animalului.
„Va intra în istoria științei ca unul dintre cele mai frumoase și mai bine conservate exemplare de dinozauri – Mona Lisa a dinozaurilor”, a spus Caleb Brown, unul dintre cercetătorii muzeului.
Tânjesc de-o beție cu povești încălecate, din care nu mai pricepi nimic, cu lacrimogenul de serviciu și cei doi, inevitabilii Gică contra, pe care sărim cu toții să-i despărțim de ne sare băutura din cap și ne-aducem aminte că avem neveste și copchii și plecăm, parcă rușinați, spre case, dar zâmbindu-ne complice: Pe Costică iar îl aleargă cu făcălețu!