Cei vechi și verificat…

O amică de pe Twitter postează: Vecinul de deasupra fumează de ceva vreme țigări Vogue slim, d-alea de fițe, și în așa hal m-am obișnuit cu mirosul, că dacă seara în jur de 6(are program fix) nu simt ‘dulcea’ adiere, mă gândesc oare ce-o fi pățit bietul om.

Aflu, ceva mai târziu că omu era bine, mersi! și-o încânta în continuare pe amică cu parfumul țigărilor Vogue.

Cestiunea s-a înșurubat printre sinapse și neuroni așa că dimineață o surprind pe fătuca de la magazin, care deja întindea mâna după Wincester lung, cu o comandă surprinzătoare.

Mă așez răscrăcănat pe banca de sub tei, trag cheița de la Tuborg, sorb în delicii și-apoi mă orientez spre noua achiziție. Niște paie, chiar că de fițe bre, da’ bune: am tras de trei ori și s-a terminat.

Îmi mai aprind una și trece o puștoaică pe lângă mine.  Amușinează profund și se apropie.

Eu mă-ncheptoșez și-o privesc languros.  Îmi zâmbește și ea:

‒ Unde ați găsit Vogue, bunicul numai d’astea fumează…

Mă dezumflu.

Termin berea și mă întorc la magazin:

‒ Ia dă-mi un Wincester lung!

Asta face zâmbre:

‒ Nu v-au plăcut Vogue slim…

‒ Hmmm, îs bune, dar tot Wincesterul e așa… mai bărbătesc!

Filmulețul ăsta a scăpat cerberilor CIA