Tot ceea ce ne putem imagina este real
Mi-e lene să fac chiftele, punct! 😉
Așa c-am pus de-o fasoli, d-aia albă cu bob mare,
iar carnea tocată am s-o pun direct în oală pe când fasolea va fi fiartă pe trei sferturi.
să vedem ce iese…
Până atunci una de arhivă:
Fasolică cu ciolan și usturoi verde.
O fantă utopică.
Posted on March 3, 2013
Sămânța a fost plantată, mai departe… E greu să stai strâmb, să privești prin fanta unei utopii pentru a vedea realitatea, așa crudă cum e : Tot sistemul de învățământ actual, la nivel mondial, e un balast inutil. A obliga un copil să memoreze, degeaba, kilometri de biblioteci, când el le poate și deja le acceseasă, cu succes și practic instantaneu, spre disperarea adulților ce se văd pierzând, în fapt, controlul, e aproape un genocid, o handicapare voită a viitorului adult, ridicând ziduri acolo unde ar trebui să fie autostrăzi, umplând redundant hard-urile și obligând RAM-urile să lucreze, sincopat, pe avarie. Doi ani, basici, cu tutoriale cuprinzătoare și logice și apoi să-i lăsăm să-și ia zborul. Ce lucruri uimitoare am vedea dacă acum, în copilărie și tinerețe, perioada cea mai fertilă din viața unui om, ne-am lăsa copii să creeze, să inoveze, să inventeze…?! Să-i facem părtași nouă, scoțându-i din gulagul de exterminare a celor 12 (doisprezece… o mică viață de om!) ani de învățământ obligatoriu, plus încă 5 sau șase la nefericiții neliniștiți, bașca 2 de masterat și 3 de doctorat, din care ies bătrâni, blazați, complet acriți de tot ce este în jur. Revenind, fac și eu ca madam Ecaterina (a cu dricul, n.a.) : eu cred că doi ani deștepți de la 8 la 10 ani, astăzi,în condițiile în care informația curge la robinet, sunt suficienți pentru a închega scheletul pe care fiecare viitor adult să-și up-dateze, carnea cea de toate zilele…
Și parcă aud proteste…: Nu mi-e deajuns că-l am șomer de la 18 ani? acu’ vrei să primească șomajul de la 10…?
Bine-am zis atunci: utopică 😉
Autorul plăcuței suedeze lovește din nou după ce a publicat pe Tik Tok un filmuleț în care a anunțat că și-a schimbat numărul de înmatriculare din ”Muie PSD” în ”Muie USL”. Românul stabilit în Suedia a dedicat plăcuța președintelui Klaus Iohannis și premierului interimar Florin Cîțu după ce PNL și PSD au început negocierile pentru formarea unui guvern. Răzvan Ștefănescu a publicat filmulețul și pe Facebook.
”Am crezut în dumneavoastră când spuneați că vreți o Românie educată, o Românie în care tinerii să se întoarcă din Diaspora. V-am votat și la primele alegeri, și la cele de după, am crezut în dumneavoastră. Dar pe parcursul anilor am observat că sunteți un fățarnic, un om care nu se ține de cuvânt, un om care promite și uită de ce a promis. Domnule Cîțu, v-am plăcut ca și prim-ministru. Sincer, îl susțineam pe Ludovic, dar erați ok, tânăr, deștept, cu ambiții, urați, nu știu, corupția, dar la fel, pe parcurs am văzut că sunteți și dumneavoastră mult mai fățarnic. Poate sunteți un om care, cum s-ar spune, nu aveți ouă să spuneți nu la ceva ce nu vă place. Cu ocazia asta, știți, am venit cu plăcuțele, v-au plăcut, m-ați aplaudat. V-am făcut și dumneavoastră acum o plăcuță pentru dumneavoastră și întreg PNL care vă susține, partea aceea de PNL care vă mai susține”, susține Răzvan Ștefănescu în clipul video de pe Tik Tok.
”Plăcuța suedeză” a intrat în vocabularul public în 2018, atunci când Răzvan Ștefănescu, un șofer de tir stabilit în Suedia, și-a schimbat numărul de înmatriculare al mașinii cu mesajul la adresa social-democraților.
Viralizarea mesajului a fost potențat chiar de poliție, ai cărei șefi numiți politic de PSD au acționat în forță împotriva șoferului, căruia i-au reținut permisul de conducere, i-au ridicat numerele de înmatriculare și i-au făcut dosar penal. Aceste acțiuni au fost percepute de public drept niște abuzuri din partea polițiștilor, iar explicațiile oamenilor legii nu au făcut decât să pună și mai mult paie pe foc. După acest episod mesajul ”M..E PSD” a început să apară peste tot: pe tricouri, pe parașute, pe mașini, pe plaje și în vârf de munte.
La acea vreme un critic dur al PSD, Klaus Iohannis s-a folosit de situație pentru a taxa partidul condus de Liviu Dragnea: ”Au început acțiuni de neimaginat. Persoane care îndrăznesc să-și expună public opinia anti-PSD sunt luați de Poliție în plină zi. Nu s-a mai întâmplat din anii întunecați ai comunismului”, a transmis Iohannis la Consiliul Național al PNL din 2018, în timp ce se pregătea pentru a doua candidatură la președinție care avea să aibă loc un an mai târziu.
Tot președintele Iohannis a avut o ieșire publică dură la adresa actualului lider PSD, Marcel Ciolacu, pe care l-a acuzat că ”vrea să vândă Ardealul” ungurilor, adresându-i-se acestuia în limba maghiară. În prezent, Klaus Iohannis supervizează negocierile pentru formarea unui guvern PNL-PSD-UDMR.
(G4media)
😀 😀 😀
Parisul dimineața. Un Paris morocănos la fel ca și inspectorul Lefevre. Ploua mărunt, nori plumburii rostogoleau un vânt câinos peste oraș și mirosea deja a iarnă.
În fața aeroportului se întâlni cu Bonnard care venise cu patru agenți. Toți erau zgribuliți și aveau mutre de oameni aruncați din pat într-o cadă cu apă rece:
− Care-i treaba șefu’
Pe fața subinspectorului se citea o ușoară îngrijorare. Știa din experiență că asemenea manevre intempestive nu aduc cu ele bucurii.
− Trebuie să identificăm și să filăm patru persoane. Două vin la terminalul 1, unde-i Andre?
− Tre’ să apară din clipă în clipă…
Într-adevăr, două mașini frânară și din ele coborâră Andre Lozano și încă patru agenți.
− Deci, tuși în barbă Lefevre, revin: trebuie să identificăm și să filăm, s-a auzit? Să filăm patru cetățeni. Doi din ei vin la terminalul 1, doi la terminalul 2. Nu te hlizi, tu vei fi la unu, Bonnard la doi. Deschideți telefoanele. Așaaa… bun. V-am transmis semnalmentele, și cursele cu care vin. Încă odată. Filaj de maximă discreție. Oamenii sunt profesioniști. Îi urmărim și eu raportez periodic domnului Comisar care va decide în consecință. Executarea!
În micuța dubiță de filaj era cald și atmosfera intimă îl făcu să se destindă. Operatorul veni cu o cafea fierbinte.
− Boierie, gemu, iar în gând: drace, o luăm de la capăt. Bien! Dă-mi toate camerele de la terminalele 1 și 2, pe căprării, de la un capăt la altul.
*
Cu cursa de Frankfurt sosi un bărbat, cam la 60 de ani, cu o conformație atletică. La cei aproape doi metri înălțime, călca foarte drept, trădând instrucția militară, iar de pe o față osoasă și imobilă doi ochi albaștri păreau a tăia în carne vie. Nu avea drept bagaj decât o geantă mică de voiaj și străbătu terminalul hotărât, ca o persoană care cunoaște locurile.
La ieșire era așteptat de o mașină pe care Lefvre o identifică rapid: mașina de protocol a hotelului Vernet. Nu la fel au stat lucrurile cu identificarea personajului. Biletul a fost intermediat pe numele Gantz Iosipf, industriaș din Ludwigshafen, fost militar de carieră, fapt atestat și de un pașaport cu același nume. La verificarea facială a imaginii obținute cu una din camerele de supraveghere, calculatorul a scos însă un sughiț și a protestat cum că așa ceva nu găsește, nici în fișierele proprii, nici în cele ale Interpol.
− Mister!!! Îmi plac misterele.
Timid, un soare se chinuia să destrame norii. Se făcuse ora zece. Toți cei patru sosiseră și adăstaseră la câte un hotel. Toți erau sub acoperire. O acoperire beton la un control de rutină, dar care scârțâia atunci când de asta se ocupa Securitatea Franceză. Inspectorul își frecă mâinile. Pusese câte doi agenți la fiecare hotel și-și spuse că e timpul să aibă o discuție cu Comisarul.
*
Comisarul se foi în scaun:
− Nu cred că ar trebui…
− Nu pot să-mi desfășor munca fără a ști, măcar, la ce mă pot aștepta. Am oameni pe teren, răspund pentru ei, la fel ca dumneavoastră…
− Toți patru sunt foști combatanți în trupe de elită, se îndură comisarul. Spre sfârșitul activității au fost transferați la secțiile de interogatorii. Se spune că erau foarte eficienți… Curios e că nu s-au întâlnit cu toții niciodată, dar s-au regăsit în misiuni de luptă câte doi. De exemplu: neamțul și cu englezul la asediul de la Uskrad, când a fost măcelărită trupa de comando trimisă să recupereze ostaticii, și apoi din nou în Afganistan la interogatoriile alea dure când cu rușii. Americanul cu rusul, în Georgia, s-au vânat trei zile pentru ca apoi, după ce s-a făcut pacea în Abhazia, tot la niște interogatorii a unor musulmani pakistanezi și tot așa, prin rotație…
− Și acum, deodată, vin toți în Paris, cu curse diferite la interval de minute… Da, curios, foarte curios.
− Mai degrabă, îngrijorător. De când au fost lăsați la vatră au fost urmăriți cu mare greutate. Toți au circulat mult, iar zvonuri, doar zvonuri, spun că ar fi afiliat la niște grupări ultraradicale de dreapta cu idei revanșarde… Foarte îngrijorător! Trebuie urmăriți cu perseverență și aflat ce pun la cale. Se pare că ei sunt doar vârful aisbergului pe care-l vedem noi acum.
Laefevre ridică din sprânceana dreaptă la metafora șefului său:
− Da, domnule Comisar! Să înțeleg că am acces total.
− Da! dar nu miști nimic până nu mă informezi, iar eu nu mă consult mai departe cu superiorii. Fii atent e posibil să fie și chestii politice.
− Oh, nu… not again!
Veni rândul comisarului să ridice sprânceana dreaptă.
*
− Domnilor, vă avertizez pentru ultima oară ca aceasta este încercarea supremă. Femeia care vorbea era de statură medie, anorexică, iar pe fața cadaverică, plină de cicatrici vechi și tumefieri noi, doi ochi aurii aruncau sclipiri de jeratic.Dispozitivele se dezarmează automat după șase ore. Logic, dacă sunt mai mulți supraviețuitori va trebui, într-un fel sau altul, să rezolvați această problemă. Râde macabru. Fiecare are la îndemână un stilet. Succes domnilor!
− Trăiască patria !
Le înmână niște formulare pe care le semnară fără ezitare.
− Acum vă rog să trecem și peste partea financiară.
După ce verifică cu degete scheletice teancurile de bani, continuă:
− Sunt montate câte 6 camere de luat vederi în unghiuri acoperitoare. Se face o transmisie, atât online cât și prin satelit, subcodată aleatoriu, imposibil de decodat fără secvența de heterodinare, astfel încât partenerii dumneavoastră să aibă imagini instant și să decidă în conformitate. Pregătiți? Poftiți pe aici.
*
– Ce fac? Vocea comisarului trăda o panică abia reținută.
− Sunt tot acolo. Domnule Comisar am informații privind această locație. Proprietara, patroană de club sodo-maso, și încă trei persoane au părăsit casa acum două ore. Nu avea decât o geantă mică de voiaj pe care am identificat-o ca fiind a neamțului. În interior mai sunt doar ei. Să-i fi omorât și jefuit? Nu prea îmi vine a crede. Se întâmplă lucruri ciudate…
− Știu. În plus, inginerii noștri au descoperit o fluctuație aleatorie provenind de la conexiunea Internet a acestei locuințe. Se pare că cineva subcodează o transmisiune online. Continuă supravegherea. Dacă până la 8 dimineața nu se mișcă nimic intrăm peste ei. Îti trimit o antitero.
− Am înțeles, domnule Comisar!
− Intră peste ei, acum! Distruge tot ce pare a fi echipament de transmisie. Am încercat de aici, dar au ocolit toate protocoalele de securitate. Lefevre… să te ții tare, să te ții tare, auzi? Zi și la băieți.
*
Patru scaune fără spătar. Aliniate. Pe ele patru oameni.
Un sistem complicat de fire, scripeți și contragreutăți sunt legate de ace de pescuit agățate pe toată suprafața corpului lor. Sunt sute, iar pe măsură ce pielea se desprinde de pe carne câte un cui ascuțit se înfige în organele vitale.Un crichet declanșează o lamă care taie capul celui care se înclină în față prea mult.
Comisarul, îi dă afară pe toți. Se duce și taie conexiunea de internet. Se răsucește și privește spectacolul macabru: în bălți de sânge zac trei capete. În al patrulea scaun, drept, cu ochii închiși și vibrând ușor, neamțul. Fâșii întregi de piele sunt smulse de pe pielea lui. Ficatul este perforat și sângerează…
Inspectorul desface aparatul de tortură și-i ridică bărbia.
− De ce? De ce toate astea?
Neamțul tresare. Un ochi i se deschide. Privește în jur și vede căpățânile celorlalți trei. Din fundul gâtului un gâlgâit, ca de râs, izbucnește:
− Am învins! Pentru că am Învins! Deutschland Über Alles !
***
Mihail stories 