Un deținut din România merge la biblioteca închisorii și cere o carte. I se răspunde: „N-avem cartea, dar avem autorul!“

… mai întâi să fac un laudațium:

Care este, bre, micul ăla așa cum îl știam de mic, pre când mergeam cu taică-meu pe la iarmaloace, iar soia nu i-a diminuat deloc din calități, ba chiar a contribuit la o fermitate a structurii care se prezintă bățoasă și-ți pârâie în gură, lăsând o suculență divină. Merge cu muștar de Teculci, sau cu maia de ardei iuți și usturoi, de mori fără regrete!!!

și-acum, la cestiune:

Am târguit niște ardei grași, aleși pe sprânceană, mai rotunzi de să-ncapă produsul lejer și fragezi de se topesc la prima abureală, ș-apoi niște carne tocată, amestec vită cu porc, peste care am mai băgat și oleacă de slană și… aici e surpriza: două conserve de tocană de legume. Am o experiență plăcută cu aceste conserve, făcând în vara asta niște tocănițe cu cartofi fabuloase.

No, amu’, dacă la tocăniță o mer, de ce n-ar merge și la ardei umpluți?! O să terfecească? Asta-i prima mea grijă, dar încercarea moarte n-are ș-apoi am să suplimentez fermitatea cu două ouă băgate în maglavais, iar pentru compensarea dilatării orezului din rețeta clasică cu rântaș, am să pun o linguriță de bicarbonat (au să iasă mai pufoși 😀 !!!)

Curaj găină, că te tai!!!

Arbeit!

P.S. : Cârnați-s separați de program, căci n-am putut rezista tentației… 😉