No comments
parcă-i făcut cu dedicație 😉 😀
Am o lene de mă doare,
dar cu chiu cu vai am reușit să pun capra la păstrămit 😉
N-am putut să mă abțin!!!
😀 😀 😀
Photographer Captures Hour-Long Police Chase of a Runaway Pig
Photojournalist Tony Giberson of the Pensacola News Journal documented quite the police chase this week when law enforcement spent an hour trying to chase down a runaway potbellied pig.
The Pensacola Police Department says that it received calls during the night from people who spotted “an ugly dog or perhaps a Chupacabra” that was running amok downtown.
“When the sun rose, we found it to be a determined pig that had zero intention of returning home,” the department writes on Facebook. “Employing a strategy that we saw drawn in the dirt (we drew it), she was finally wrangled and turned over to authorities.”
The chase started at around 7:15 am on Tuesday and eventually involved five police officers, two animal control officers, and two code enforcement officers.
As Giberson’s photos show, the team had quite a difficult time capturing the little guy. The pig was able to put the moves on the pursuing officers and elude them throughout the hour-long incident.
The chase finally ended at around 8:15 am after a police officer managed to jump on the pig and subdue it.
“No warrants on the pig, don’t know why he’s running or where he came from,” police department spokesman Officer Mike Wood tells the Pensacola News Journal. “What we were trying to do is keep him north of Garden Street because if the pig ran out on to Garden Street, it could cause all sorts of problems.
After it was finally captured, the pig was placed into “protective custody,” according to the police department. Authorities are now looking for its owner. There is no word yet on whether the pig will face any criminal charges for running from the law.
Image credits: Photographs by Tony Giberson / Pensacola News Journal and used with permission
Nu m-am mai agitat cu traducerea pen’că-i clar, nu? 😉 😀
Empathy
Shy
Neavenit în timp oprit
Ajung la gară, trebuie să plec undeva nu contează unde, dar trebuie, e imperios.
La ghișeul de bilete:
”Tichetele de călătorie se dau doar cu o jumătate de oră înainte de plecarea trenului”.
Mă rătăcesc printr-o gară pustie, fără culori, parcă e o catedrală cu arce afumate și urme de gloanțe și fug afară, iau o bere la una din nenumăratele crâșme din carton aliniate pe o stradă uscată ce se pierde, gri, la orizont. Necunoscuți întorc capul după mine de parcă m-ar cunoaște, de parcă m-ar ști, mutre hirsute care mă cântăresc, mă evalueză. Ciulini se rostogolesc agale pe Route 66. Berea nu-mi ostoiește arșița și am senzația că am uitat ceva, ceva important, foarte important…
Garduri de azbociment, angoasă, berea are gust de detergent.
Un fluierat de tren.
„Trenul meu” svâcnesc, și răstorn halba, fug la ghișeul de bilete, coadă:
„Fraților, vine trenul meu, lăsați-mă să iau bilet”.
Se întorc către mine cu chipuri de neamuri moarte și îngropate de mult:
„Așteaptă-ți rândul, trenul tău nu vine acum”.
Alerg pe peron cu disperarea intrinsecă că voi rămâne pentru totdeauna în halta asta uitată de timp și mă rătăcesc prin vălătuci de abur. Trenul, îl văd, pleacă, alerg parcă împiedicat după el, cu un svâcnet mă agăț de-o ușă, intru și dau într-un bouvagon plin cu vaci care, când mă văd încep să mugă adânc cu o jale abia reținută. Moartea e palpabilă și asumată, doar jalea care curge, curge, în șuvoaie de lacrimi de pe ochii lor mari și blânzi.
Într-un colț, un moșneag, un indian ce se ține de un toiag cu-n stilizat cap de cobra, se ridică dintre gunoaie incerte:
„Ți-am zis că ăsta nu-i trenul tău, dar acum, dacă tot ai venit…”
Toiagul prinde viață, șarpele sâsâie și mă fixează cu privirea lui hipnotică, se apropie de mine, aproape îi simt răsuflarea și ochii, ochii aceia…
Ochii ei…
Mihail stories 