-Ce sunt buruienile?

-„Buruienile sunt niște plante folositoare doar lor.”

ziarul Unirea de Blaj, 1892.

Scientists searching through Ottoman Empire records found letters from high-ranking officials that describe a large fireball followed by meteorites that struck a village.

Most of Earth’s largest telescopes have been temporarily shut down amid the current coronavirus pandemic. But asteroid-hunting telescopes remain on the prowl for potentially hazardous objects.

Astronomy: Roen Kelly

On August 10, 1888, at around 8:30 p.m., a bright fireball lit up the skies above a mountain village in the Kurdistan Region near modern-day Sulaymaniyah, Iraq. The fireball carried a trail of “smoke” as it passed toward a neighboring village. Then, it exploded overhead, leveling crops and raining stones for 10 minutes on a “pyramid-shaped” hill below. The falling debris killed one man and paralyzed another.

A group of scientists, two in Turkey and one in the U.S., recently found this account in newly digitized archives of the Ottoman Empire. The caliphate, which ruled large parts of Europe, Asia and Africa between the 14th and 20th centuries, was known for keeping meticulous records. And the documents’ recent digitization makes them more accessible than ever. The researchers published their findings April 22 in the journal Meteoritics & Planetary Science.

Rediscovering an ancient accident

To uncover this dramatic death by meteorite, planetary scientist Ozan Unsalan of Ege University in Turkey says he and his colleagues had been continuously searching the new archives for a number of translated keywords like “meteorite,” “fireball,” “stones from the sky,” and more. Out of millions of documents, they got 10 hits. Three of those documents are letters about this event. The other papers cover several additional, yet-to-be-published tales of potential meteorite strikes.

The accounts of the 1888 event are compelling because they were written by local high-ranking officials, including the regional governor, and forwarded to the sultan. Furthermore, they suggest that stony fragments were recovered from the impact site and mailed in to the central government. Unsalan and his team have looked for the would-be meteorites in area museums and archives, but have so far come up empty-handed. Those potential space rocks could be lost in a museum collection now. 

The authors say this is the oldest known meteorite death in recorded history because no other purported incident can claim to have both a trustworthy historical record and a sample fragment from the site. However, it’s important to reiterate that the researchers have not been able to recover or confirm that the stony fragments supposedly collected after the 1888 event were, in fact, of extraterrestrial origin.

The 1833 Leonid meteor shower lit up skies around the world, elevating the still-developing field of meteor science and shocking the general population. This woodcut was later created based on accounts from the time.

Adolf Vollmy/Wikimedia Commons

Historical Claims of Death by Meteorite

However, history is surprisingly rich with accounts of people killed by meteorites. For decades, researchers have searched for and debated historical claims of people and animals that might have died in impacts.

For example, on September 14, 1511, a monk and several animals were said to have been killed in Lombardy, Italy, after more than 100 pounds of space rocks fell. And Chinese records say that 10 people were killed by a large shooting star that fell on a rebel camp on January 14, 616.

Back then, people didn’t really know what meteorites were. But by the early 1800s, the scientific community generally agreed that meteorites fell from space. And there have been many accounts since then — often potentially dubious in nature — of people being killed by space rocks.

In 2016, a bus driver who was walking near a college in India was killed and three others were hurt when a supposed space rock smashed down and exploded. The Indian government and even some researchers backed the claim, and global mainstream news outlets carried the story. But those claims died down after a story in The New York Times said NASA disputed that the explosion was a meteorite. However, NASA never actually analyzed the event, and it’s not clear that any scientific investigation was ever published.

A meteor (whose vapor trail is seen here) streaked across the sky over Chelyabinsk, Russia, in February 2013. The resulting blast injured hundreds.

Flickr/Alex Alishevskikh

First confirmed meteorite death?

Surprisingly, though, there’s never been a proven death by meteorite, despite widespread acceptance that it has probably happened before. Absolute proof is hard to find. Perhaps the closest confirmation in history is the famous Tunguska event in Siberia in 1908, in which historical accounts suggest at least one person was killed by an airburst. But scientists never found fragments from the exploded space rock, so nobody ever studied the meteoritic material that rained down.

Earth had another close call more recently. In 2013, some 1,200 people were injured during an air blast over Chelyabinsk, Russia. The event, widely recorded on dashcams and surveillance cameras, seems strikingly similar to the one depicted in the Ottoman Empire accounts. In Russia, a 60-foot (18 meter) asteroid entered Earth’s atmosphere at about 40,000 miles per hour (64,400 kph). The intense heat and pressure it faced while barreling through our atmosphere caused it to explode as a superbolide meteor, or a giant fireball.

The resulting shock wave — which lagged well behind the bright visual burst, giving people plenty of time to look up — blasted out windows across the city, scattering dangerous debris. The concussive wave was even powerful enough to punch a large hole in a frozen lake. Most people faced lacerations from flying glass; one man had a serious back injury from being thrown to the ground. But, fortunately, no one was killed.

Physicist Mark Boslough is an expert in meteor fireballs and was one of the first Western scientists to arrive after the Chelyabinsk event in 2013. He wasn’t involved in the latest research about the 1888 event, but admits the researchers have a “compelling story,” albeit one without physical evidence.

“I would not use the word ‘proof,’” he said, adding “It will be very exciting if this historical research leads to meteorite discoveries.”

NASA’s Planetary Defense Officer, Lindley Johnson, who was also not involved in the new research, said he was intrigued by the study. “I found their story to be credible to the extent it can be so many years after the fact,” Johnson said. “Finding a meteorite sample would certainly cinch it.”

 

Letters to the sultan of the Ottoman Empire about the 1888 meteorite fall suggest that the impact struck in some pyramid-shaped hills around Sulaymaniyah, Iraq. The exact village names mentioned don’t appear on modern maps, but the researchers did find this archival depiction from the region that appears to match the historic accounts.

Ottoman Empire archives/Ozkan 2012

And, this time, the researchers do have a reasonable shot at finding that direct proof, if it does exist. The team plans to next mount an expedition to Iraq to find any evidence that still may be hiding on the ground.

They know the general area. And while the exact villages mentioned in the texts have either been renamed or no longer exist, the accounts do say the meteorites fell in a range of pyramid-shaped hills. In their searches of the same Ottoman Empire archives, the scientists actually found a drawing of a small mountain range in the area from the early 1900s that shows pyramid-shaped hills that seem to match that description.

“We hope to find the exact impact site after these hard days are passed, with the hope of finding some samples maybe,” Unsalan said, referring to COVID-19 travel restrictions. “We know where it happened by the expressions in the manuscripts, but it needs on-site confirmation.”

If they can find related meteorites in the area, the victim will be the only confirmed human in history killed by a meteorite

Oamenii de știință care au căutat prin înregistrările Imperiului Otoman au găsit scrisori ale unor oficiali de rang înalt care descriu o minge mare de foc, urmată de meteoriți care au lovit un sat.

Majoritatea celor mai mari telescoape ale Pământului au fost închise temporar pe fondul actualei pandemii coronavirus. Dar telescoapele de vânătoare de asteroizi rămân în alertă pentru descoperirea de obiecte potențial periculoase.

Pe 10 august 1888, în jurul orei 20:30, o minge de foc strălucitoare a luminat cerul deasupra unui sat de munte din Regiunea Kurdistan, în apropiere de Sulaymaniyah din Irak. Mingea de foc lăsa o urmă de „fum” pe măsură ce trecea spre un sat vecin. Apoi, a explodat deasupra lui, nivelând culturile și a plouat cu pietre timp de 10 minute pe un deal „în formă de piramidă” de dedesubt. Molozul care a căzut a ucis un bărbat și l-a paralizat pe altul.

Un grup de oameni de știință, doi din Turcia și unul din S.U.A., au găsit recent acest cont în arhivele nou digitalizate ale Imperiului Otoman. Califatul, care a condus o mare parte din Europa, Asia și Africa între secolele XIV și XX, a fost cunoscut pentru păstrarea unor înregistrări minuțioase. Și digitalizarea recentă a documentelor le face mai accesibile ca niciodată. Cercetătorii și-au publicat descoperirile în 22 aprilie în revista Meteoritics & Planetary Science.

Redescoperirea unui accident antic

Pentru a descoperi această moarte dramatică de către meteorit, omul de știință Ozan Unsalan de la Universitatea Ege din Turcia spune că el și colegii săi au căutat continuu în noile arhive pentru o serie de cuvinte cheie traduse, cum ar fi „meteorit”, „minge de foc”, „pietre din cer, ” și altele. Din milioane de documente, au primit 10 accesări. Trei dintre aceste documente sunt scrisori despre acest eveniment. Celelalte lucrări acoperă câteva povești suplimentare, încă de publicat, despre posibilele lovituri de meteorit.

Relatările evenimentului din 1888 sunt convingătoare, deoarece au fost scrise de oficiali locali de rang înalt, inclusiv de guvernatorul regional, și transmise sultanului. Mai mult, ei sugerează că fragmente pietroase au fost recuperate de pe locul impactului și trimise către guvernul central. Unsalan și echipa sa au căutat meteoriții în muzeele și arhivele din zonă, dar până acum au venit cu mâna goală. Acele roci spațiale potențiale ar putea fi rătăcite acum într-o depozit muzeal.

Autorii spun că acesta este cel mai vechi deces cunoscut urmare prăbușirii unui meteorit din istoria înregistrată, deoarece niciun alt presupus incident nu poate pretinde că are atât o înregistrare istorică de încredere, cât și un fragment de eșantion. Cu toate acestea, este important să reiterăm că cercetătorii nu au reușit să recupereze sau să confirme că fragmentele pietroase presupuse colectate după evenimentul din 1888 erau, de fapt, de origine extraterestră.

(foto) Dușul de meteoriți Leonid din 1833 a luminat cerul din întreaga lume

Revendicări istorice ale morții de către meteoriți

Cu toate acestea, istoria este surprinzător de bogată cu relatări ale oamenilor uciși de meteoriți. Timp de zeci de ani, cercetătorii au căutat și au dezbătut pretenții istorice ale oamenilor și animalelor care ar putea să moară în urma impactului.

De exemplu, la 14 septembrie 1511, se spune că un călugăr și mai multe animale au fost ucise în Lombardia, Italia, după ce peste 100 de kilograme de roci spațiale au căzut. Și înregistrările chineze spun că 10 persoane au fost ucise de o mare stea de foc care a căzut într-o tabără de rebeli la 14 ianuarie 616.

Pe atunci, oamenii nu știau cu adevărat care sunt meteoriții. Dar la începutul anilor 1800, comunitatea științifică a fost în general de acord că meteorii au căzut din spațiu. Și au existat multe relatări de atunci – adesea potențial dubioase în natură – ale oamenilor uciși de roci spațiale.

În 2016, un șofer de autobuz care mergea în apropierea unui colegiu din India a fost ucis și alți trei au fost răniți atunci când o presupusă stâncă spațială s-a lovit de pământ și a explodat. Guvernul indian și chiar unii cercetători au susținut afirmația, iar știrile internaționale de știri au transmis povestea. Dar aceste afirmații au fost infirmate după ce  NASA a contestat că explozia a fost un meteorit a spus TheNew York Times. Cu toate acestea, NASA nu a analizat niciodată evenimentul și nu este clar că vreo investigație științifică nu a fost publicată vreodată.

(foto) Un meteor (al cărui traseu de vapori se vede aici) s-a strecurat pe cer peste Chelyabinsk, Rusia, în februarie 2013. Explozia rezultată a rănit sute de oameni.

Prima confirmare a morții meteoritului?

Totuși, surprinzător, nu a existat niciodată o moarte dovedită de meteorit, în ciuda acceptării pe scară largă a faptului că s-a întâmplat probabil până acum. Dovada absolută este greu de găsit. Poate cea mai apropiată confirmare din istorie este celebrul eveniment Tunguska din Siberia din 1908, în care relatările istorice sugerează că cel puțin o persoană a fost ucisă. Dar oamenii de știință nu au găsit niciodată fragmente din roca spațială explozată, așa că nimeni nu a studiat materialul meteoritic care a căzut.

Pământul a avut încă un impact mai recent. În 2013, aproximativ 1.200 de persoane au fost rănite în timpul unei explozii de aer peste Chelyabinsk, Rusia. Evenimentul, înregistrat pe scară largă pe camere de supraveghere, pare asemănătoare cu cel descris în conturile Imperiului Otoman. În Rusia, un asteroid de 60 de metri (18 metri) a intrat în atmosfera Pământului la aproximativ 40.000 de mile pe oră (64.400 km / h). Căldura intensă și presiunea cu care s-a confruntat l- au determinat să explodeze ca un meteor superbolid sau o minge de foc uriașă.

Valul de șoc rezultat – care a rămas mult în spatele exploziei vizuale strălucitoare, oferind oamenilor mult timp să privească – a spart ferestrele din oraș, împrăștiau resturi periculoase și a fost chiar suficient de puternic pentru a perfora o gaură mare într-un lac înghețat. Majoritatea oamenilor s-au confruntat cu cioburi zburătoare de sticla ; un bărbat a avut o vătămare gravă la spate din cauza aruncării la pământ. Dar, din fericire, nimeni nu a fost ucis.

Fizicianul Mark Boslough este un expert în meteoriți și a fost unul dintre primii oameni de știință occidentali care au ajuns după evenimentul de la Chelyabinsk din 2013. Nu a fost implicat în ultimele cercetări despre evenimentul din 1888, dar admite că cercetătorii au o „poveste convingătoare ”, deși una fără dovezi fizice.

„Nu aș folosi cuvântul„ dovadă ”, a spus el, adăugând „Va fi foarte interesant dacă această cercetare istorică va duce la descoperirea meteoritului. ”

Ofițerul pentru apărare planetară al NASA, Lindley Johnson, care nu a fost implicat și în noua cercetare, a declarat că a fost intrigat de studiu. „Am considerat că povestea lor este credibilă în măsura în care mai poate fi la atât de mulți ani după fapt”, a spus Johnson. „Găsirea unui eșantion de meteorit ar fi o mare realizare.”

A TRĂI înseamnă a risca MOARTEA.

Boiled beef is a traditional English dish which used to be eaten by working-class people in London; however, its popularity has decreased in recent years. Traditionally, cheaper cuts of meat were used, because boiling makes the meat more tender than roasting. It was usually cooked with onions and served with carrots and boiled potatoes. It was not uncommon for the beef to be salted in a brine for a few days, then soaked overnight to remove excess salt before it was boiled. In other parts of England cabbage replaced carrots.

This dish gave rise to the old cockney song Boiled Beef and Carrots which used to be sung in some East London pubs when they had a pianist and singsong night.

Boiled beef is also a traditional Jewish dish served in many homes and Jewish delis alike. It is usually flank steak boiled and served with vegetables, broth, and sometimes matzo balls.

Carnea de vită fiartă este un fel de mâncare tradițional englez, care era consumat de oameni din clasa muncitoare din Londra; cu toate acestea, popularitatea sa a scăzut în ultimii ani. În mod tradițional, se foloseau bucăți mai ieftine de carne, deoarece fierberea face carnea mai fragedă decât prăjirea. De obicei era gătită cu ceapă și servită cu morcovi și cartofi fierți. Îndeobște carnea de vită era ținută într-o saramură timp de câteva zile, apoi înmuiată peste noapte pentru a îndepărta excesul de sare înainte de a fi fiartă. În alte părți ale Angliei, varza  înlocuia morcovii.

Acest fel de mâncare a dat naștere la vechea melodie cockney: Boiled Beef and Carrots,  cântată de cheflii în cor, acompaniați la pian, în unele pub-uri din East London.

Carnea de vită fiartă este, de asemenea, un preparat tradițional evreiesc servit în multe case și în bufetul evreiesc. Este, de obicei, carne fiartă în prealabil și apoi pusă pe grătar, asezonată cu legume, bulion iar, uneori, găluște.