Da’ ce… se poate?

Nu se poate.

N-ai cum, oricât de înalt ar fi turnul de fildeș în care te-ai cocoțat.

Acum fac monografia unei familii, șase frați. Miriade de amintiri s-au prăvălit asupra mea, transmise pe varii hîrtii și cu tremurate urme de pix.

A scoate ceva coerent din acest amalgam de emoții, de amintiri care se trag una pe cealaltă, fără cronologie, doar prin presiune psihică, vai… mai sunt și empatic.

Este ca și cum ai mânca o lămâie, e acră, dar ce bună e… Fabulos, vieți ce  au cunoscut ororile războiului, ale desnaționalizării, foametea anilor optzeci, lovitura de stat din nouăzeci și jaful instutionalizat ce a urmat-o, persoane acum trecute de optzeci de ani, dar active social, cu convingeri de nezdruncinat.

Dar nu despre această, crâncenă, luptă pentru supraviețuire, voi face vorbire ci de un episod din viața acestei familii:

„Îmi mai amintesc de nașa mea, Eugenia, mătușa tatălui, cu o situație materială foarte bună ce avea trei copii, doi băieți și o fată pe nume Viorica, ca și mine, dar cu o poveste foarte tristă demnă de „Romeo și Julieta”:

Fiind elevă la liceul din Piatra Neamț s-a îndrăgostit de un student, Aurel Petrescu, fiul scriitorului Cezar Petrescu, dragostea fiind reciprocă, iar după bacalaureat a venit cu acesta la casa părintească din Tîmboiești. Părinții s-au împotrivit acestei relații și atunci fata s-a sinucis, imediat mai apoi, și el si-a pus capăt zilelor. A fost o mare tragedie, au fost înmormântați îmbrăcați ca mire și mireasă, iar la înmormântare a venit și tatăl băiatului împreună cu două mătuși. Se află înmormântați în cavoul familiei din cimitirul Tîmboiești.”

 

This is the question

Discutam cu Madam Pândaru, fimeia lui Costică, în timp ce nepoțica chinuia mătura mea încercând să facă curat pe treptele de la intrare în speranța unei recompense dulci:

̶  Madam… dacă nu este cei șapte ani de-acasă, totu-i în zadar.

̶  Adică ce vrea să zică mătăluță, că n-am învățat-o pe Cristina să dea cu mătura? Cristina se va mărita cu un băiat care s-o țină numai în puf, ce-i trebuie ei mătură?

̶  Neee, la altceva mă gândeam… Vezi, noi am mușcat din țărână, la o adică, că se-mpute treaba, ne descurcăm, știm să luptăm pentru ciolan, cunoaștem buruienile, o scoatem… Dar copii ăștia, conserve de bloc, vai de steaua lor, dacă murim noi, mor și ei.

̶  Ei, lasă… ce, n-ai băut cafeaua de dimineață? Cu credință-n Dumnezeu și-o scoatem la capăt!

̶  Da, da’ necunoscute sunt căile Domnului. Și Iisus a crezut în el și-a murit răstignit pe-o cruce…