De plictiseală, am intrat pe fb într-un grup numit extratereștrii antici. Fraților, vă jur: Oamenii ăia sunt atât de duși cu pluta, ca am început sa mă simt întreg la minte
Tot ceea ce ne putem imagina este real
De plictiseală, am intrat pe fb într-un grup numit extratereștrii antici. Fraților, vă jur: Oamenii ăia sunt atât de duși cu pluta, ca am început sa mă simt întreg la minte
On Friday, NASA’s space shuttle Endeavour landed in Los Angeles, California, after completing its final flight, a cross-country farewell journey with flyovers and stops in Texas, Arizona, and several locations in California. Endeavour completed its last space voyage in June of 2011, and has since been undergoing a decommissioning process in Florida, preparing to be delivered to the California Science Center. Now that the shuttle is in Los Angeles, it will undergo a few weeks of preparation before being carefully towed through city streets to its new home. Collected here are a few snapshots of Endeavour’s farewell flight.

The Space Shuttle Endeavour, mounted atop NASA’s modified Boeing 747, flies above Griffith Park Observatory in Los Angeles on its final flight, on September 21, 2012. The retired space shuttle spent its last day in the air on a 5-hour flyover before landing at the Los Angeles International Airport, where it will stay for a few weeks before taking a slow-speed land journey across town through neighborhoods to its final museum home, the California Space Center. #

Back on August 11, 2011, retired space shuttles Discovery and Endeavour stop outside Orbiter Processing Facility-3 (OPF-3) at Florida’s Kennedy Space Center for a unique photo opportunity. #

Inside Orbiter Processing Facility-2 at NASA’s Kennedy Space Center in Florida, a United Space Alliance technician on a Hyster forklift guides replica shuttle main engine 2 toward space shuttle Endeavour as USA technicians in the aft area monitor the progress, on July 13, 2012. The work is part of Transition and Retirement of the remaining space shuttles, Endeavour and Atlantis. #

Workers escort space shuttle Endeavour as it is towed to the Mate-Demate Device, or MDD, at NASA’s Kennedy Space Center in Florida after being backed out of the Vehicle Assembly Building on September 14, 2012. #

Space shuttle Endeavour is lifted into the mate-demate device at the Shuttle Landing Facility at Kennedy Space Center in Florida, on September 14, 2012. The shuttle will be positioned and connected to the top of NASA’s Shuttle Carrier Aircraft, or SCA, with the aid of the device. #

United Space Alliance technicians prepare to uncover the cockpit windows on space shuttle Endeavour for an employee photo opportunity at the Shuttle Landing Facility in Florida, on September 16, 2012. #

Space shuttle Endeavour sits atop NASA’s Shuttle Carrier Aircraft, at the Shuttle Landing Facility in the early morning hours at NASA’s Kennedy Space Center on September 18, 2012. #

At the Shuttle Landing Facility at NASA’s Kennedy Space Center in Florida, guests arrive by bus to view the space shuttle Endeavour, as preparations continue for the ferry flight to California. #

NASA’s Shuttle Carrier Aircraft, with the space shuttle Endeavour mated on top, after taking off from Kennedy Space Center on September 19, 2012 in Cape Canaveral, Florida. #

Crowds gather around the space shuttle Endeavour, after landing at Ellington Field on September 19, 2012, in Houston. Endeavour stopped in Houston on its way from the Kennedy Space Center to the California Science Center in Los Angeles. #

Former U.S. Rep. Gabrielle Giffords and husband, former astronaut Mark Kelly, watch the Space Shuttle Endeavor fly over Tucson, Arizona, on its way to Los Angeles, on September 20, 2012. Kelly, Endeavour’s last commander, requested that the shuttle pass over Tucson to honor Giffords, who is recovering after suffering a head wound in a shooting rampage last year. #

Elizabeth Danirjian, 5, of Santa Clarita, California, looks at Space Shuttle Endeavour atop NASA’s Shuttle Carrier Aircraft after it landed at the NASA Dryden Flight Research Center at Edwards Air Force Base, California, on September 20, 2012. #

Space shuttle Endeavour and its modified 747 carrier aircraft soar over the Bay Bridge that connects San Francisco to Oakland during the final portion of its tour of California, on September 21, 2012. #

Space shuttle Endeavour and its carrier aircraft soar over the Golden Gate Bridge in San Francisco during the final portion of its tour of California, on September 21, 2012. #


The space shuttle Endeavour passes over the Santa Monica Pier, on September 21, 2012 in Santa Monica, California. The pier offered free Ferris wheel rides during the flyover of the shuttle. #

Media personnel and hundreds of spectators wait with their cameras for space shuttle Endeavour to arrive at Los Angeles International Airport, in El Segundo, California, on September 21, 2012. Hundreds of people turned up as early as 6 am to secure a good viewing spot for the arrival of Endeavour. #

A crew member waves a U.S. flag as the SCA carrying Endeavour taxis to an airline maintenance hangar, at the conclusion of its last flight at Los Angeles International Airport, on September 21, 2012. #

This three-dimensional image (viewable with red/cyan glasses) at the Shuttle Landing Facility at NASA’s Kennedy Space Center in Florida, shows the space shuttle Endeavour as it is being lifted in the mate-demate device. #

This 3D image (viewable with red/cyan glasses) shows a lift being used to support the space shuttle Endeavour, mounted atop NASA’s Shuttle Carrier Aircraft, as it was being prepared for its ferry flight to California. #

This 3D image (viewable with red/cyan glasses) shows the space shuttle Endeavour, mounted atop NASA’s Shuttle Carrier Aircraft, being prepared for its final flight to California. #


La grădina zoologică Pairi Daiza din Belgia, o familie de trei orangutani Borneo și-au făcut o prietenie neobișnuită cu colegii lor de câmp, un grup de vidre asiatice cu gheare mici. Păstrătorii au luat decizia de a pune aceste două specii într-o incintă, cu speranțele că se vor distra reciproc și, judecând după fotografii, nu au greșit.
Orangutan înseamnă „omul pădurii” în Malay, unde aceste primate excepțional de inteligente trăiesc în sălbăticie, existând populații și în Borneo & Sumatra. Cu 97 la sută similitudine a ADN-ul lor cu oamenii, se explică de ce împărtășesc multe dintre aceleași nevoi ca și noi atunci când vine vorba de implicare și învățare. De fapt sunt atât de asemănătoare, unii chiar au fost documentați făcând sunete asemănătoare omului cu propriul „limbaj fals” pe care cercetătorii au încercat să-l traducă. Pentru a contabiliza aceasta, grădina zoologică Pairi Diaza din Belgia a creat un bogat și divers program de „îmbogățire” pentru orangutanii rezidenți, antrenând animalele în jocuri mentale, puzzle-uri și provocări fizice.
Pentru a consolida această îmbogățire, s-a luat decizia de a păstra familia cu trei orangutani, Ujian, Sari și bebeluș Berani, care au ajuns la grădina zoologică în 2017 de la grădina zoologică germană Heidelberg, izolată, într-o incintă împărtășită cu un grup de vidre . Deși în ziua de azi aceste două animale nu coexistă în sălbăticie, este posibil ca populațiile existente de orangutani găsite în Asia de Sud-Est și China de Sud să se fi suprapus cu habitatul speciei.
Prin punerea laolaltă a celor două specii diferite, extrem de sociale, fiecare poate beneficia de o interacțiune constantă și se poate juca cu vecinii. Grădina zoologică Pairi Daiza a facilitat acest lucru prin adăpostirea vidrelor lor în râul care curge prin incinta orangutanului. Într-un e-mail către IFLScience, grădina zoologică a explicat: „Vidrele se bucură într-adevăr să iasă din apa pe insula urangutanilor pentru a merge să se joace cu prietenii lor mari și blânzi. Mai ales berani Berani și tătic Ujian [care] au dezvoltat o legătură foarte specială cu vecinii. Face viața mai distractivă și mai interesantă pentru ambele specii de animale, ceea ce conduce la un experiment de mare succes. ”
Orangutanii Borneo sunt una dintre cele trei specii de orangutani din regiune care sunt amenințate în sălbăticie din cauza defrișărilor devastatoare datorată culturilor din care se recoltează uleiul de palmier. În ultimii 60 de ani, populația sălbatică a scăzut cu 60%. Grădina zoologică Pairi Daiza este implicată într-un proiect de restaurare a unei părți din pădurea Borneo pentru populația sălbatică, iar datorită Ujian, Berani și Sari au strâns suficienți bani pentru a planta 11.000 de copaci noi în Borneo. Puteți afla mai multe despre proiectul de combatere a defrișărilor aici.
Cercetătorii de la Universitatea din Gand (UGent) cred că diferența genetică dintre locuitori explică de ce noul coronavirus face mai multe victime în anumite țări. Aceasta ar explica, după ei, de ce țările scandinave sau cele din Europa de Est par mai puțin afectate decât alte regiuni ale lumii, scrie Le Soir, citată de Rador.
Lumea întreagă se confruntă cu Covid-19, dar nu toate țările sunt afectate la fel. În țările scandinave, numărul de morți este mult mai mic decât media și în țările din Balcani numărul deceselor este de asemenea relativ scăzut. În schimb, Covid-19 a lovit dur nordul Italiei, Spania și New Yorkul. Limbourg și Hainaut, în Belgia, au fost de asemenea afectate rău.

Impactul coronavirusului este determinat de anumite caracteristici genetice, au concluzionat cercetătorii de la UGent. Ei au găsit o legătură evidentă între o genă (ACE1) și dezvoltarea Covid-19.
Potrivit cercetătorilor, cu cât mai mulți cetățeni au polimorfism D (polimorfismul fiind o variație între indivizi a secvenței de gene) al genei respective, cu atât a fost mai mic numărul de decese în acea țară.
„În general, cu cât mergem mai spre estul Europei, cu atât este mai curent polimorfismul genei ACE1”, explică profesorul Joris Delanghe. „În același timp, vezi că gravitatea epidemiei de Covid-19 scade pe măsură ce treci din Europa occidentală în Europa centrală și de est”.
Până la 41% din diferențele de contaminare între țări se pot explică prin frecvența acestui polimorfism particular. Cercetătorii au găsit informații în bazele de date științifice privind frecvența fiecăruia din aceste polimorfisme în rândul populației în 25 de țări din Europa, din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord.
Când au comparat aceste date cu cele ale Universității John Hopkins privind numărul de infectări și de decese în aceste țări, au găsit o asociere evidentă pentru una din aceste gene, gena ACE1.
Sursa: Le Soir
A chemistry professor has found a way to trigger the process of photosynthesis in a synthetic material, turning greenhouse gases into clean air and producing energy all at the same time. The process has great potential for creating a technology that could significantly reduce greenhouse gases linked to climate change, while also creating a clean way to produce energy.
The findings of his research are published in the Journal of Materials Chemistry A . This work is a breakthrough,” said UCF AssistantProfessor Fernando Uribe-Romo. “Tailoring materials that will absorb a specific color of light is very difficult from the scientific point of view, but from the societal point of view we are contributing to the development of a technology that can help reduce greenhouse gases.”
Uribe-Romo and his team of students created a way to trigger a chemical reaction in a synthetic material called metal–organic frameworks (MOF) that breaks down carbon dioxide into harmless organic materials.

Think of it as an artificial photosynthesis process similar to the way plants convert carbon dioxide (CO2) and sunlight into food. But instead of producing food, Uribe-Romo’s method produces solar fuel. The video below highlights this groundbreaking invention.
It worked and the chemical reaction transformed the CO2 into two reduced forms of carbon, formate and formamides (two kinds of solar fuel) and in the process cleaning the air.
“The goal is to continue to fine-tune the approach so we can create greater amounts of reduced carbon so it is more efficient,” Uribe-Romo said. He wants to see if the other wavelengths of visible light may also trigger the reaction with adjustments to the synthetic material. If it works, the process could be a significant way to help reduce greenhouse gases.
“The idea would be to set up stations that capture large amounts of CO2, like next to a power plant. The gas would be sucked into the station, go through the process and recycle the greenhouse gases while producing energy that would be put back into the power plant.”
Perhaps someday homeowners could purchase rooftop shingles made of the material, which would clean the air in their neighborhood while producing energy that could be used to power their homes.

Un profesor de chimie a găsit o modalitate de a declanșa procesul de fotosinteză într-un material sintetic, transformând gazele cu efect de seră în aer curat și producând energie în același timp. Procesul are un potențial mare pentru crearea unei tehnologii care ar putea reduce semnificativ gazele cu efect de seră legate de schimbările climatice, creând în același timp un mod curat de a produce energie.
Rezultatele cercetărilor sale sunt publicate în Journal of Materials Chemistry A. Această lucrare este un progres „, a declarat Fernando Uribe-Romo, asistentul UCF. „Confecționarea materialelor care vor absorbi o culoare specifică a luminii este foarte dificilă din punct de vedere științific, dar din punct de vedere social contribuim la dezvoltarea unei tehnologii care poate ajuta la reducerea gazelor cu efect de seră.”
Uribe-Romo și echipa sa de studenți au creat o modalitate de a declanșa o reacție chimică într-un material sintetic numit metal–organic frameworks (MOF) care descompune dioxidul de carbon în materiale organice inofensive.
Gândiți-vă la el ca la un proces de fotosinteză artificială similar cu modul în care plantele convertesc dioxidul de carbon (CO2) și lumina solară în hrană. Dar în loc să producă hrană, metoda lui Uribe-Romo produce combustibil solar. Videoclipul de mai jos evidențiază această invenție inovatoare.
Acesta a funcționat și reacția chimică a transformat CO2 în două forme reduse de carbon, formate și formamide (două tipuri de combustibil solar) și în procesul de curățare a aerului.
„Scopul este să continuăm să reglăm abordarea, astfel încât să putem crea cantități mai mari de carbon redus, astfel încât să fie mai eficient”, a spus Uribe-Romo. El vrea să vadă dacă și celelalte lungimi de undă ale luminii vizibile pot declanșa reacția cu ajustări la materialul sintetic. Dacă funcționează, procesul ar putea fi un mod semnificativ de a ajuta la reducerea gazelor cu efect de seră.
„Ideea ar fi să înființăm stații care să capteze cantități mari de CO2, din preajma unor centrale. Gazul va fi aspirat în stație, va trece prin proces și va recicla gazele cu efect de seră, în timp ce va produce energie care va fi readusă în centrală. ”
Probabil că, într-o bună zi, proprietarii de case ar putea achiziționa șindrilă pentru acoperișuri realizate din material, care ar curăța aerul din cartierul lor în timp ce produce energie care ar putea fi folosită pentru a-și alimenta casele.
Ieri, pe la unșpici fără de-un sfert, scot trompa pe ușă.
Amușinez profund: cald dom’le, și-un miros de primăvară în toate atributele ei, cu ’enșpe mii de miasme fruste de natură revenită, în forță, la viață. Strănut violent atunci când soarele îmi explicitează, printr-o rază piezișă, praful care plutește agale într-o atmosferă galeșă și-atunci îmi zic că-i momentul perfect de-o plimbare.
Mă trag la țol dă fest, iau și trolerul (că nu se știe) și mă rostogolesc de pe verandă.
Costică vigilent:
− Iaca, o-nviat moartea!!! Da’, încotr-o, don Director?!
− Băăă! Da’ tu nu vezi ce-i afară?
− Văz, văz… de la șapte dimineață tot văz cum defilează cohortele de coronavirusuri! Un’te duci? Ți-ai luat declarația?
− Luat, mă pipăi la buzunarul de la piept, luat!
Inspir adânc aerul parfumat adăstând pe o băncuță din micul parc când, sunt salutat de-o băbuță pe care n-am recunoscut-o. E și greu, cu măștile astea de-ți acoperă toată fața…
− Hâu!!!
Mă pipăi pe fizionomie: canci mască!
În buzunare nu-i… of! A rămas în geacă, de… belfer!
Mă ia cu transpirații mai ales pentru că am tot văzut activitățile zeloase ale poliției comunitare, iar în Bârlad masca a fost declarată accesoriu vestimentar obligatoriu.
Chitesc dealul pe care tocmai ce l-am coborât voios și mormăi în barbă:
− Da’ nu-l mai urc, fie ce-o fi. Ș-apoi dacă te-ntorci din drum îi cu ghinion.
De după colțul primului bloc îl văd venind pe Maloș, vecinul de mai la deal. Are botnița regulamentară.
− Vecineee! Tu ești salvarea mea! Dă-mi bot… masca, c-am uitat-o pe-a mea acasă și-ți dau, peste gard, trei când mă-ntorc acasă.
− Nu se poate! Dacă te infectez?
− Las-o bre, vecine… Ce dracu? Îți dau cinci, e bine?
−Nu se poate, și-o ia la deal.
„Ei lasă, măi vecine, n-oi mai avea tu ceva de reparat? N-ajungi tu în ghearele mele? Și atunci ai să vezi!!!”
Mă salt de pe bancă plin de mânie și nici nu realizez când am ajuns la ultima intersecție. Picioarele se opresc singure.
„De-aici încolo-i bâza!!!”
Mai trece o gospodină, mai stric o vorbă, dar ea dă din cap. Totuși, mă încurajează:
− N-am văzut pe niciunul. Îi sâmbătă și-s floriile…
Mai capăt oleacă de curaj. Mă strecor precum un infractor, tot după colțuri de bloc și ajung la cea mai apropiată farmacie. Ăștia au deschis două ghișee în ușile de la intrare, iar lumea stă afară, respectând distanțarea socială. Mă gândesc ce mișto ar fi fost pe o iarnă de-aia, de minus treizeci, de-am contabilizat la răboj, și mă înfig în față.
−Domnu! Domnu!
Ignor.
− Aveți măști?
− Nu avem, ne pare rău!
− Mda! Ronțăi pentru mine ș-apoi mă întorc către neliniștit:
− Ce te bagi în seamă, mă?!
− Are la „Berlin”, aud câteva voci conciliante, iar o domnișoară precizează:
− Dar sunt foarte scumpe…
− Mai scumpe ca o amendă de două mii de lei, nu cred, pun punctul pe „I” , iar lumea chicotește.
Magazinul „Berlin”, un market de cartier, a ocupat spațiul unui fost punct termic care distribuia apă caldă în cartier din aburul livrat de către fabrica de rulmenți. După privatizarea acesteia, afacerea a căzut, fiecare descurcându-se cum poate.
Acum, salubrizat și extins, mă primește prin cele două mari uși glisante, iar un ins mă pulverizează pe mâini cu o chestie parfumată:
− N-aveți mască, nu puteți intra, îmi barează calea cu brațul.
− Bine, dar pentru asta am venit…
Amicul pică un pic pe gânduri, apoi, acolo, adânc, se produce un declic și răcnește, de mi s-a ridicat tensiunea:
− Vasileee!!!
Apare Vasile, probabil un elev de profesională premiant la disciplina „obediență”:
− Da, patroane!
− Adu-o mască.
− Da’…
− Din alea desigilate.
Vine acela, tropotind, iar amicul îmi dă masca precizând:
−La ieșire să mi-o dați înapoi, mă scanează profesionist, că vă știu! Bine ați venit în magazinul nostru! Și face un gest larg din mână.
Dacă-i bal… bal să fie: mă sparg în aripe printre rafturi.
Uit complet de mască, bag târguielile în troler și dau să ies.
− Masca, mă barează amicul.
− Oops! Am uitat! Nu mă mai întorc, cât vrei pe ea?
− Nu se poate. Sunt pe inventar.
− Și eu ce fac?
− Mergeți și vă cumpărați…
Mă întorc la casa ce-a mai apropiată:
− Fătucă, dă-mi o mască!
− La rând, la rând, se aud vociferări.
− Domnul a mai fost la rând, îi contrează casiera, avem doar set: 13 lei.
− Cât?
− Trei spre zece lei! silabisește fata. Haideți, domnule, că așteaptă lumea la rând!
Amicul de la ieșire rânjește:
− Mai poftiți la magazinul nostru!
Scot din punguța de plastic o mască și-o privesc: e clar că a fost confecționată de tanti Aglaia la o mașină de cusut Singer. Materialul e transparent, trece vântul prin el, iar cordeluțele sunt din elastic de chiloți.
Oftez și mi-o trag pe moacă.
Apoi mă trăznește un gând. Sun de-un taxi.
Mă lasă în față la primărie.
Intru. Înăuntru o portăreasă supraponderală se zburătăcește la mine:
− Nu aveți voie! Doar angajații primăriei…
− Șezi blând, îi zic. Ia de-aici o mască și dă-i-o lu’ don primare, cu tot cu bonul ăsta!
Nu mai aruncați bucățile de săpun, puneți-le într-o cutie și completați cu puțină apă. După două-trei zile, săpunul se înmoaie, iar dacă-i adăugați puțin detergent de vase va deveni o soluție foarte eficientă pentru înlăturarea grăsimilor grele, de rântaș sau tochituri.
Tot ce trebuie făcut după aceea este să clătiți un pic mai bine.
🙂
https://twitter.com/i/status/1248811487667187717
Mihai Eminescu
… un cutremur ne mai lipsește!