A new discovery could be a clue for us to see if life could emerge elsewhere in the Solar System. Using a new analysis technique, scientists think they have found an extraterrestrial protein, tucked inside a meteorite that fell to Earth 30 years ago.If their results can be replicated, it will be the first protein ever identified that didn’t originate here on Earth.

„This paper characterises the first protein to be discovered in a meteorite,” the researchers wrote in a paper uploaded to preprint server arXiv. Their work is yet to be peer reviewed, but the implications of this finding are noteworthy.

Over the last few years, meteorites from the wider Solar System have been yielding some building blocks for life as we know it. Cyanide, which could play a role in building molecules necessary for life; ribose, a type of sugar that is found in RNA; and amino acids, organic compounds that combine to form proteins.

Researchers have now revisited the meteorites that yielded the latter. Led by physicist Malcolm McGeoch of superconductor X-ray source supplier PLEX Corporation, the team focussed their search for something more.

Using „state-of-the-art” mass spectrometry, they found what they believe to be protein in a meteorite called Acfer 086, found in Algeria in 1990.

While not proof of extraterrestrial living creatures, this protein discovery makes for yet another of life’s building blocks to be found in a space rock. There are many processes that can produce protein, but life, as far as we know, can’t exist without it.

„In general, they’re taking a meteor that has been preserved by a museum and has been analysed previously. And they are modifying the techniques that they’re using in order to be able to detect amino acid inside of this meteor, but in a higher signal ratio,” astronomer and chemist Chenoa Tremblay of CSIRO Astronomy & Space Science in Australia, who was not involved in the research, told ScienceAlert.

Not only did the team find the glycine amino acid with a stronger signal than previous analysis, they found that it was bound with other elements, such as iron and lithium. When they performed modelling to see what was occurring, they found that the glycine wasn’t isolated; it was part of a protein.

The researchers are calling this newly discovered protein hemolithin. While hemolithin is structurally similar to terrestrial proteins, its ratio of deuterium to hydrogen was not matched by anything on Earth. It is, however, consistent with long-period comets.

This suggests, the researchers argue, that the structure they have identified as protein is of extraterrestrial origin, and possibly formed in the proto-solar disc, over 4.6 billion years ago.

But, they also note that there’s a possibility what they found might not be protein. Although the team thinks it’s the most likely explanation, it’s also possible that their finding is actually a polymer – a broad class of molecules, of which proteins are only one.

So it’s a little too early to get too carried away. But, overall, Tremblay is impressed with the work.

„I think this is really exciting,” she said. „I think that it’s got a lot of really interesting implications and a lot of compelling arguments. And I think it’s a really great step forward.”

There are several next steps that the research could take. Other scientists can take the spectra, and use modelling software to try to replicate structures that produce the same or similar spectra. That could help determine whether we’re looking at protein or a different kind of polymer.

Similar techniques could now be used on other meteorites in which amino acids have been found, to see if similar structures can be found.

As Tremblay explains, recent studies on the International Space Station have indicated that „protein should be easier to make in space because of the reduced gravity”, and astronaut scientists have actually managed to produce quite large protein molecules, stable enough to bring down to Earth.

„So we’re pretty sure that proteins are likely to exist in space,” she says. „But if we can actually start finding evidence of their existence, and what some of the structures and the common structures might be, I think that’s really interesting and exciting.”The research is currently available on arXiv.

Folosind o nouă tehnică de analiză, oamenii de știință consideră că au găsit o proteină extraterestră, ascunsă într-un meteorit care a căzut pe Pământ acum 30 de ani. Dacă rezultatele lor vor putea fi confirmate, va fi prima proteină identificată vreodată care nu și-a avut originea aici, pe Pământ. .

„Acest studiu descrie prima proteină descoperită într-un meteorit”, au scris cercetătorii într-o lucrare încărcată pe serverul preprint server arXiv. Munca lor urmează a fi confirmată, dar implicațiile acestei constatări sunt demne de remarcat.
De-a lungul ultimilor ani, în meteoriții sosiți la noi din expansiune s-au identificat substanțe care se află la baza structurilor vii. Cianura, care ar putea juca un rol în construirea moleculelor necesare vieții; riboza, un tip de zahăr care se găsește în ARN; și aminoacizi, compuși organici care se combină pentru a forma proteine.

Cercetătorii au decis să refacă studiile asupra unor meteoriți. Condusă de fizicianul Malcolm McGeoch, de la superconductor X-ray source supplier PLEX Corporation, echipa și-a concentrat căutarea pentru a afla ceva mai mult.
Folosind spectrometrie de masă „de ultimă generație”, au descoperit ceea ce cred că sunt proteine ​​într-un meteorit numit Acfer 086, găsit în Algeria în 1990.
Deși nu este o dovadă clară existenței creaturilor vii extraterestre, descoperirea acestor proteine ​​face ca încă o parte din blocurile chimice necesare vieții să se găsească într-o rocă spațială. Există multe procese care pot produce proteine, iar viața, din câte știm, nu poate exista fără ea.
„În general, iau un meteor care a fost păstrat de un muzeu și a fost analizat anterior și modificăm tehnicile pe care le folosim pentru a putea detecta aminoacizii din interiorul acestui meteor „, a declarat pentru ScienceAlert astronomul și chimistul Chenoa Tremblay de la CSIRO Astronomy & Space Science din Australia.
Nu numai că echipa a găsit aminoacidul glicină dar au descoperit că este legat de alte elemente, cum ar fi fierul și litiul. Când au efectuat modelarea pentru a vedea ce se întâmplă, au descoperit că glicina nu era izolată; făcea parte dintr-o proteină.
Cercetătorii numesc această substanță recent descoperită; hemolitină proteică. În timp ce hemolitina este similară structural cu proteinele terestre, raportul său dintre deuteriu și hidrogen nu a fost asociat cu nimic de pe Pământ. Cu toate acestea, acesta este în concordanță cu cometele de lungă durată.

Acest fapt sugerează, susțin cercetătorii, că structura pe care au identificat-o drept proteină este de origine extraterestră și posibil formată în discul proto-solar, în urmă cu peste 4,6 miliarde de ani.
Dar, ei observă, de asemenea, că există posibilitatea ca ceea ce au găsit să nu fie proteine. Deși echipa consideră că este cea mai probabilă explicație, este posibil, de asemenea, ca descoperirea lor să fie de fapt un polimer.
Dar, în general, Tremblay este impresionat de lucrare.
„Cred că este foarte interesant”, a spus ea. „Cred că are multe implicații cu adevărat interesante și o mulțime de argumente convingătoare. Și cred că este un mare pas înainte.”
Cercetările ar putea fi continuate. Alți oameni de știință pot prelua spectrele și pot folosi software de modelare pentru a încerca să reproducă structurile care produc aceleași spectre similare. Acest lucru ar putea ajuta la determinarea faptului că este vorba despre proteine ​​sau de un alt tip de polimer.
Tehnici similare ar putea fi acum utilizate pe alți meteoriți în care au fost găsiți aminoacizi, pentru a vedea dacă se pot găsi structuri similare.
După cum explică Tremblay, studiile recente efectuate pe Stația Spațială Internațională au indicat că „proteina ar trebui să fie mai ușor de făcut în spațiu din cauza gravitației reduse”, iar oamenii de știință astronauți au reușit, de fapt, să producă molecule de proteine ​​destul de mari, suficient de stabile pentru a fi aduse pe Pământ. .

„Deci suntem destul de siguri că proteinele pot exista în spațiu” a afirmat Malcolm McGeoch.

Cercetarea este disponibilă în prezent pe arXiv.

Katherine Johnson, a ground-breaking black NASA mathematician whose life was portrayed in the movie Hidden Figures, died on Monday aged 101, the space agency said.Johnson’s calculations helped put the first man on the Moon in 1969, but she was little known until the Oscar-nominated 2016 movie that told the stories of three black women who worked at NASA.

„She was an American hero and her pioneering legacy will never be forgotten,” NASA Administrator Jim Bridenstine said, honoring „her courage and the milestones we could not have reached without her.”

Johnson and a colleague were the first to calculate the parameters of the suborbital 1961 flight of astronaut Alan Shepard, the first American in space.

Her math talents later helped determine the trajectory of the Apollo 11 flight that landed Neil Armstrong and Buzz Aldrin on the Moon in July 1969.

US president Barack Obama presented Johnson with the Presidential Medal of Freedom, the highest civilian honor in the country, in 2015.

Two years later, Johnson – then aged 98 – attended the 2017 Oscars when Hidden Figures was nominated, taking the stage to receive a standing ovation amid thunderous applause.

„Ms Johnson helped our nation enlarge the frontiers of space even as she made huge strides that also opened doors for women and people of color,” Bridenstine said in a statement.

Early in her career, Johnson used just pen, paper and a slide rule to make calculations on which potentially-deadly missions depended.

Along with colleagues, she plotted John Glenn’s course when he became the first American to orbit the Earth in 1962.

Before embarking on the mission, Glenn asked that Johnson personally re-check the computer-produced figures on a mechanical calculating machine – a task that took one and a half days of intense work.

NASA said Johnson often told students that „some things will drop out of the public eye and will go away, but there will always be science, engineering and technology.

„And there will always, always be mathematics.”

Black women at first used separate office, dining and bathroom facilities, but their abilities won them a level of acceptance at NASA that was ahead of its time in the US.

„NASA was a very professional organization,” Johnson was quoted as saying in 2010.

„They didn’t have time to be concerned about what color I was.”

Hidden Figures also told the stories of fellow pioneers Dorothy Vaughan and Mary Jackson, and the key role they played in the Space Race.

Johnson retired from NASA in 1986.

Katherine Johnson, o revoluționară matematiciană de la NASA, a cărei viață a fost înfățișată în filmul „Hidden Figures”, a murit luni, la 101 ani, a declarat agenția spațială. Filmul, nominalizat la Oscar 2016, spunea poveștile a trei femei de culoare care au lucrat la NASA.

„A fost un erou american, iar moștenirea ei de pionierat nu va fi uitată niciodată”, a spus administratorul NASA, Jim Bridenstine, onorând „curajul și înaltele repere profesionale pe care nu le-am fi putut atinge fără ea”.
Johnson și un coleg al ei au fost primii care au calculat parametrii zborului suborbital din 1961 al astronautului Alan Shepard, primul american în spațiu.
Talentele ei matematice au ajutat mai târziu la determinarea traiectoriei zborului Apollo 11 care i-a debarcat pe Neil Armstrong și Buzz Aldrin pe Lună în iulie 1969.
Președintele american, Barack Obama, a onorat-o cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă onoare civilă din țară, în 2015.
Doi ani mai târziu, Johnson – atunci în vârstă de 98 de ani – a participat la Oscarurile din 2017, când  Hidden Figures a fost nominalizat, unde a fost ovaționată îndelung de către cei prezenți.

„Întotdeauna va exista știință”
„Doamna Johnson a ajutat națiunea noastră să-și lărgească orizontul și frontierele spațiului, și a făcut pași uriași ce au deschis uși pentru afirmarea femeilor și oamenilor de culoare”, a spus Bridenstine într-un comunicat.
La începutul carierei sale, Johnson a folosit doar pixul, hârtia și o riglă de calcul pentru a face calcule de care depindeau misiunile potențial mortale.
Alături de colegi, ea a trasat cursul lui John Glenn când a devenit primul american care a orbitat  Pământul în 1962.
Înainte de a se îmbarca în misiune, Glenn a cerut ca Johnson să verifice personal cifrele produse de computer, pe o mașină de calcul mecanică – o sarcină care a durat o zi și jumătate de muncă intensă.
NASA a spus că Johnson le-a spus adesea studenților că „unele lucruri se vor demoda și vor dispărea, dar va exista întotdeauna știință, inginerie și tehnologie.”

„Și va exista întotdeauna, întotdeauna, matematica”.

Femeile de culoare au folosit la început facilități separate de birou, de luat masa și de baie, dar abilitățile lor le-au câștigat un nivel de acceptare la NASA, cu mult înaintea  timpului său în SUA.
„NASA a fost o organizație foarte profesională, a spus Johnson în 2010. Nu au avut timp să se preocupe de ce culoare eram.”

Filmul a dezvăluit, de asemenea, poveștile colegilor pionieri Dorothy Vaughan și Mary Jackson, precum și rolul cheie pe care l-au jucat în Space Race.

Johnson s-a retras din NASA în 1986.