Văd că se poartă – 2019

Tot poporu’ trage linie și socotește înverșunat…

Asta-mi aduce aminte de datul cu subsemnatul și, prin nu-ș-ce sinapse axionice, de-aia din nouă sute șeptejnouă pă seară pe când veneam la toartă cu ultima captură, era precum acuma, doar o zare de zăpadă dar un frig umed de te pătrundea la oase, și-o cam târam că era puicuță de mi se-mpiedica, să nu pară nici proastă, da’ nici curvă. Și-așa cum ridicam noi pe dealul Sărăriei din dulcele târg al Ieșilor, de-aveam cameră cu intrare separată într-o vilișoară cochetă ca pi la jumătate, di or priceput ai mei că patru restanțe nu se pot lua stând printre infamele personajii de la cămin care-mi conturbă intelectul, că, trec pe lângă noi doi vârstnici cam ca noi acuma. Și ăștia tot în amor mare: se înghesuiau unul în altul, chirăiau pre limba lor, iar ăl de părea bărbat făcea cercetări exhaustive. Nici n-au dispărut bine, în ceața de lapoviță, că mai trec doi inși în paltoane cu gulerele ridicate.

Urăsc asta. Mă urăsc pentru că știu ce se va întâmpla, dar mai ales pentru că nu-mi văd de- treaba mea.

Fac o stânga-nprejur cu tot cu fătucă și-o sâsâi când văd că dă să protesteze: Taci, îi șoptesc la ureche, dracii ăia vor să-i lucreze pe babalâci!

Trecem pe lângă casa adventiștilor, înăuntru cântare mare, inșii se apropie de cei doi, mă uit în dreapta, în stânga, țipenie. Dacă strig după ajutor, n-o să se audă de muzica ăstora și-atunci îmi amintesc de gang.

„Ia-o pe aici, aproape o împing pe fătucă, la liceul sanitar e punctul sectoristului, zi-le că doi inși jefuiesc doi bătrâni, fugi!” și-o-mping la vale, o alee cam abruptă și pavată cu piatră cubică.

Mă-ntorc spre indivizi. Aveau temele făcute: beznă ca pe vremea lui ceașcă, iar moșneagul se străduia să deschidă poarta, în timp de soața îi lumina cu o lanternă, atunci când s-au năpustit.

M-am năpustit și eu pe ăl de sărise pe femeie și l-am trântit la pământ. Să te bați cu paltonul pe tine nu-i o chestie ușoară ba, privind din exterior, poate părea chiar haiosă. Ne căram pumni , unul altuia, dar fără vreo vlagă, alunecam pe gheața de sub zăpadă de fiecare dată când încercam a ne ridica în picioare, iar în bezna aia nici nu prea știa cine în care dă.

Cestiunea s-a modificat esențial și dramatic după ce ne-au fixat niște lanterne puternice și-au început să vâjâie bulanele de cauciuc.

„ Candela mamilor voastre, acu-i revelionul și vouă vă arde de bătaie?”

Acu’… parcă văd cum stăteam pe holul de la secția de miliție nr.4, eu revendicat de Cristina, iar profesorul Ionescu (cum am aflat mai târziu), de consoartă. Eu cu clavicula dizlocată și-un cucui enorm în cap, iar profesorul doar cu câteva urme de pumni și nasul spart.

Ne durea a dracului dar rânjeam unul altuia cu satisfacția masculilor învingători.

A apărut un milițian cam transpirat care, după ce a rotit o privire estimativă, mi-a făcut un semn cu mâna:

„ Ia, hai… Superman!

Intrat în birou, m-a așezat pe un scaun din TEGO și mi-a pus un stilou Pelican între degete:

„Ia scrie, mătăluță, aicea…  Tot! Începi cu: subsemnatul, născut…”

Și-așa scriu că anul 2019 a fost, așa cum se cade, și mai bun dar și mai rău ca cei precedenți.

În acest an am continuat să public, deși trec printr-o criză a scriitorului. Pur și simplu, în decursul ultimilor ani v-am plimbat cam peste tot: am avut aventuri pe pământ, pe alte astre, în spațiul cosmic, în alte universuri și timpuri, de aici sau de aievea, încât nu prea mai descopăr locuri noi în care să vă duc, ca să nu mă repet, sau nu mi se relevă mie, încă, decât în sclipiri mici.

Revista Helion mi-a acceptat propunerea de rubrică permanentă având deja nouă ediții ale Reperelor astrale pe care cred că le-ați citit și care vor continua în anul următor.

De asemenea am publicat prima carte din Seria: Vieți importante: antologie de povestiri 2017-2018 și este în linie dreaptă următoarea: 2018-2019.

În plan personal mă pot lăuda doar cu cei doi copii, realizați în plan profesional, dar încă ezitanți în cel sentimental, de înțeles pentru vremile prin care trecem.

Casa a necesitat doar investiții minore, (mă felicit, încă, de flerul pe care l-am avut atunci când am târguit-o) Am pus parchet nou pe hol, și am refăcut gardul și o porțiune din alee.

Nu mi-au murit neamuri, câini sau pisici, ba chiar mă bucur de prospături.

Sănătatea mea se degradează lent, continuu, și ireversibil, dar… o sulă-avem și-o gaură în cur!

Vă pup!

La mulți ani!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

 

 

 

 

Scientists Have ‘Cleared’ Alzheimer’s Plaque From Mice Using Only Light And Sound

Clumps of harmful proteins that interfere with brain functions have been partially cleared in mice using nothing but light and sound.
Research led by MIT earlier this year found strobe lights and a low pitched buzz can be used to recreate brain waves lost in the disease, which in turn remove plaque and improve cognitive function in mice engineered to display Alzheimer’s-like behaviour.
It’s a little like using light and sound to trigger their own brain waves to help fight the disease.
This technique hasn’t been clinically trialled in humans as yet, so it’s too soon to get excited – brain waves are known to work differently in humans and mice.
But, if replicated, these early results hint at a possible cheap and drug-free way to treat the common form of dementia.
So how does it work?
Advancing a previous study that showed flashing light 40 times a second into the eyes of engineered mice treated their version of Alzheimer’s disease, researchers added sound of a similar frequency and found it dramatically improved their results.
„When we combine visual and auditory stimulation for a week, we see the engagement of the prefrontal cortex and a very dramatic reduction of amyloid,” said Li-Huei Tsai, one of the researchers from MIT’s Picower Institute for Learning and Memory back in March 2019.
It’s not the first study to investigate the role sound can play in clearing the brain of the tangles and clumps of tau and amyloid proteins at least partially responsible for the disease.
Previous studies showed bursts of ultrasound make blood vessels leaky enough to allow powerful treatments to slip into the brain, while also encouraging the nervous system’s waste-removal experts, microglia, to pick up the pace.
Several years ago, Tsai discovered light flickering at a frequency of about 40 flashes a second had similar benefits in mice engineered to build up amyloid in their brain’s nerve cells.
„The result was so mind-boggling and so robust, it took a while for the idea to sink in, but we knew we needed to work out a way of trying out the same thing in humans,” Tsai told Helen Thomson at Nature at the time.
The only problem was this effect was confined to visual parts of the brain, missing key areas that contribute to the formation and retrieval of memory.
While the method’s practical applications looked a little limited, the results pointed to a way oscillations could help the brain recover from the grip of Alzheimer’s disease.
As our brain’s neurons transmit signals they also generate electromagnetic waves that help keep remote regions in sync – so-called ‘brain waves’.
One such set of oscillations are defined as gamma-frequencies, rippling across the brain at around 30 to 90 waves per second. These brain waves are most active when we’re paying close attention, searching our memories in order to make sense of what’s going on.
Tsai’s previous study had suggested these gamma waves are impeded in individuals with Alzheimer’s, and might play a pivotal role in the pathology itself.
Light was just one way to trick the parts of the brain into humming in the key of gamma. Sounds can also manage this in other areas.
Instead of the high pitched scream of ultrasound, Tsui used a much lower droning noise of just 40 Hertz, a sound only just high enough for humans to hear.
Exposing their mouse subjects to just one hour of this monotonous buzz every day for a week led to a significant drop in the amount of amyloid build up in the auditory regions, while also stimulating those microglial cells and blood vessels.
„What we have demonstrated here is that we can use a totally different sensory modality to induce gamma oscillations in the brain,” said Tsai.
As an added bonus, it also helped clear the nearby hippocampus – an important section associated with memory.
The effects weren’t just evident in the test subjects’ brain chemistry. Functionally, mice exposed to the treatment performed better in a range of cognitive tasks.
Adding the light therapy from the previous study saw an even more dramatic effect, clearing plaques in a number of areas across the brain, including in the prefrontal cortex. Those trash-clearing microglia also went to town.
„These microglia just pile on top of one another around the plaques,” said Tsai.
Discovering new mechanisms in the way nervous systems clear waste and synchronise activity is a huge step forward in the development of treatments for all kinds of neurological disorders.
Translating discoveries like this to human brains will take more work, especially when there are potential contrasts in how gamma waves appear in mice and human Alzheimer’s brains.
So far early testing for safety has shown the process seems to have no clear side effects.
Physics-Astronomy.org

Cadouri de sărbători

Acuma, de parcă n-ar fi fost destulă faza cu puii de hering împrăștiați prin toată bucătăria, mă trezesc și cu Fane, de mi-a fost șef de echipă, cândva de mult, pre când inginer eram doar numele și-o poză pe-o diplomă.

Măi, ș-abia ce ne liniștisem și noi, de stăteam la masă, eu descoseam, cu aplicație, pe proaspătul, ultim mascul, din viața amoroasă a lui fii-mea, iar ea se întreținea, amabil, cu Don Profesore, de nu s-a dat plecat în ciuda tuturor apropourilor și-un Costică oleacă înnegurat de-l păzea ca moaștele lui Parascheeva.

Mai, și-mi intră Fănică, ca-n gară, că aici îi ș-o greșeală de-a mea, prea le dau nas, dar în genere-s băieți de comitet, se dau în stambă numa’ când ți-e lumea mai dragă, chitrofonit bine:

Steaua sus răsare/ Steaua strălucește/ Și lumii vestește, Ța, ța, ța, căpriță ța/ Te-am adus din Belgia… Hâu! 

Și n-apuc să mișc căci Costică, odată se ridică, mult cum e, și-i face vând lui Fane pe hol de s-a dus vâjâind și-apoi îl ia de-o aripă și pe Don Profesore:

– Is enough!

Iese și-n urma lui aud cum yala face un clanck, definitiv.

Copii izbucnesc în râs, și râd și eu, deși cam mânzește…