Speranța

Farul se afla pe o stâncă înaltă, ieșită departe în larg. Oamenii veneau aici numai arareori, ca să verifice utilajul automat. La vreo două sute de metri de far se ridica din apa liniștită o insuliță. Cu mulți ani în urmă pe insulița asta a fost așezată, ca pe un postament, o navă cosmică. Nava a revenit pe Terra după un raid lung. Astfel de nave nu-și mai aveau rostul a fi trimise în cosmos.

Venisem aici cu inginerul care răspundea de toate farurile de pe litoralul Mării Negre. Când ne-am urcat pe platforma de sus a farului, inginerul mi-a dat binoclul și mi-a spus:

− Vine o furtună. E foarte bine: înainte de a se strica vremea, ea prinde întotdeauna viață.

Soarele roșiatic scotea reflexe opalescente pe coamele cenușii ale valurilor. Stânca spinteca talazurile, care o ocoleau și se cățărau mugind pe bolovanii lunecoși și ruginiți. Apoi, trăgându-și cu zgomot răsuflarea, se scurgeau în prâiașe înspumate, dând drum altor valuri. Așa atacau legiunile romane: după ce izbea, șirul din față se retrăgea prin golurile pe care le făcea șirul următor, care apoi se strângea la loc și pornea la asalt cu o nouă forță.

Prin binoclu vedeam bine nava. Era un cercetaș de frontieră foarte vechi, de două locuri, de tipul „Vigilent look”. În partea de sus ieșeau în evidență două spărturi cu grijă astupate. De-a lungul carcasei se întindea o adâncitură serioasă. Colierul acceleratorului gravitațional era despicat în două și turtit. Deasupra cabinei se roteau încet senzorii în formă conică ai unui sistem de detecție de mult învechit.

− Observi, spuse inginerul, ea simte furtuna.

Undeva țipă speriat un pescăruș. Marea îi răspunse cu plescăitul înfundat al valurilor. Pâcla cenușie ce stăruia deasupra mării învăluia treptat orizontul. Vântul ridica înspre nori coamele albite ale valurilor iar norii, suprasaturați, se lăsau deasupra apei. Din atingerea cerului cu marea trebuia să izbucnească furtuna.

− Ei bine, urmă inginerul, asta înțeleg: panourile solare asigură suficientă energie pentru un regim de avarie, creierul pozitronic și dispozitivele anexă fiind pe deplin funcționale. Dar toate celelalte… Câteodată pare că uită de pământ, de mare, de furtuni și începe să se intereseze numai de cer. Radiotelescopul iese în afară, antenele locatoarelor se rotesc zi și noapte… Sau altceva: câte odată apare ceva, ca o tijă, și se apucă să examineze oamenii. Iarna aici bat vânturi reci și nava se acoperă cu un strat de gheață, dar e suficient să vină oameni la far, pentru ca gheața să dispară numaidecât… De altfel nici algele nu se prind de ea…

Marea asalta insulița. Valurile se succedau într-una, unele mai înalte și mai puternice decât altele. Cât vedeai cu ochii numai valuri cenușii. Pe navă se aprinseră luminile de furtună.

− Vezi, vezi?! spuse triumfător inginerul. Acum o să-și aprindă reflectorul. Uneori am impresia că o să zboare. Uite-așa, o să zboare… Am fost o dată aici noaptea și încă și până astăzi… înțelegi? Luna se ridica deasupra mării, iar nava… se întindea înspre ea. Țeava, tija asta de observație, antenele și alte chestii de-acolo, din spatele cabinei, toate erau îndreptate către Lună. Era ceva mistic, zău!…

I-am explicat inginerului că nu era nimic mistic.

va continua

14-Year-Old Kid Has Reportedly Become The Youngest Person to Achieve Nuclear Fusion

We might have a new contender for the youngest person to ever achieve nuclear fusion.
Tennessee teenager Jackson Oswalt is not your average 14-year-old. While other kids are playing video games or watching TV, he’s been busy putting together a nuclear laboratory in an old playroom in his house.
The budding nuclear engineer has been working on this project since he was 12, and on 19 January 2018, just hours before his 13th birthday, he reportedly achieved his mission.
Using 50,000 volts of electricity, Oswalt was reportedly able to combine two atoms of deuterium gas, successfully fusing the nuclei in his reactor’s plasma core.
After conducting some further tests over the following months, Oswalt became more convinced than ever that he had achieved fusion.
„For those that haven’t seen my recent posts, it will come as a major surprise that I would even consider believing I had achieved fusion,” he wrote on the Fusor.net forum recently.
„However, over the past month I have made an enormous amount of progress resulting from fixing major leaks in my system. I now have results that I believe to be worthy.”
To be clear, these claims have not been peer reviewed as yet – until they’re replicated and the results are published in a peer-review journal, we need to take all of this with a very, very big grain of salt.
But Oswalt is not the only one who thinks he’s been successful.
The Open Source Fusor Research Consortium has also verified Oswalt’s results. According to Jason Hull, an administrator on the website, Oswalt has now been added to the hobbyist group’s list of successful fusioneers.
„Good work. Nice system. You have put some money into this,” Hull wrote, applauding Oswalt’s work.He’s not wrong. While Oswalt’s nuclear reactor is considered a „tiny volume fusor”, setting it up in an old playroom in his parents’ house cost something like $10,000 (£7,700).
What’s even crazier is that Oswalt isn’t the only young teen working on ambitious projects like this.
If Oswalt’s results are peer-reviewed or verified by a scientific organisation, he will have officially ousted the former record holder, a 14-year-old named Taylor Wilson, as the youngest person to ever achieve nuclear fusion.
Physics-Astronomy.org

S-ar putea să avem un nou pretendent pentru cea mai tânără persoană care va realiza fuziunea nucleară.

Jackson Oswalt din Tennessee, , nu este doar un adolescent obișnuit de 14 ani. În timp ce alți copii  joacă jocuri video sau se uită la televizor, el s-a  preocupat să încropească un laborator nuclear într-o cameră de joacă mai veche din casa lui.

Inginerul nuclear in devenire lucrează la acest proiect de la vârsta de 12 ani, iar la 19 ianuarie 2018, cu doar câteva ore înainte de împlinirea vârstei de 13 ani, și-a îndeplinit misiunea.
Folosind o tensiune de 50.000 de volți , Oswalt a fost în măsură să combine doi atomi de gaz de deuteriu, reușind să corecteze nucleele în nucleul plasmei reactorului său.

După efectuarea unor teste suplimentare în următoarele luni, Oswalt a devenit mai convingător decât oricând că a obținut fuziune.
„Pentru cei care nu au văzut postările mele recente, voi veni cu o surpriză majoră: chiar că cred că am realizat fuziune”, a scris recent în forumul Fusor.net.
„Cu toate acestea, în ultima lună am realizat o mare parte din progresele înregistrate în urma stabilirii unor scurgeri majore în sistemul meu. Acum am rezultate care cred că sunt vrednice”.
Pentru a fi clar, aceste afirmații nu au fost încă examinate de către colegi – până când sunt reproduse și rezultatele sunt publicate într-un jurnal de recenzare, trebuie să luăm toate acestea cu un drob foarte mare de sare.
Dar Oswalt nu este singurul care crede că a avut succes.
Consorțiul de cercetare Fusor Open Source a verificat, de asemenea, rezultatele lui Oswalt. Potrivit lui Jason Hull, administrator al site-ului, Oswalt a fost adăugat acum la lista  grupului de pasionați.

„Bună treabă, un sistem plăcut, ai pus niște bani în asta”, a scris Hull, aplaudând lucrarea lui Oswalt. În timp ce reactorul nuclear al lui Oswalt este considerat un „mic fusor de volum”, stabilirea acestuia într-o cameră de joacă veche din casa părinților lui costă ceva de genul $ 10,000 (£ 7,700).
Ce e mai nebunesc este faptul că Oswalt nu este singurul adolescent care lucrează la proiecte ambițioase de genul acesta.
Dacă rezultatele lui Oswalt sunt revizuite sau verificate de o organizație științifică, acesta îl va detrona oficial pe fostul titular al unei înregistrări, Taylor Wilson, în vârstă de 14 ani, ca cea mai tânără persoană care va realiza fuziunea nucleară.

***

Norwegian military pilots have also had close encounters with UFOs (and I was a witness)

by Benedikt Ørn Hjaltason

I had a powerful UFO experience on the 20th of October 2010 between 19:10 and 20:45, over Hamar, Hedmark, Norway. I choose to call this an experience and not just a sighting for the following reasons:

– I watched 3 UFOs for over an hour

– The objects showed interactivity in the form of geometric relationships and intense power up sequences

– The experience ended with 3 military planes arriving from the direction behind me, one of which held a steady collision course towards one stationary UFO, and turned abruptly to the right the last second, UFO moved a little bit to the left

The incident

I was working night shift at the time, and had just woken up after sleeping during the day. When I lifted my drop down curtains I immediately saw an intense red/golden glowing object, a bit over the horizon. I knew the second I saw it that it was something extraordinary and ran out to the driveway to get a closer look.

When I came out I saw there where three identical objects. They where completely silent, and they glowed with an intensity I had never seen before. I stood outside in the cold for a little over an hour watching these objects, and there was a lot going on in this time span.

The objects stayed within the same area of the sky for the entire incident. I would estimate that they where 2-3 kilometers away from me, and they where operating inside an area of about 1 kilometer horizontally, less than that vertically. They where moving in a slow and smooth manner, from left to right, ascending and descending. Sometimes fading away, then returning again. There wasn’t a pattern to it a lot of the time.

Other times it was like they were playing with geometric shapes. For instance one time they formed a right triangle, held it for a while, then dissolved it.

Rettvinklet

 

On three different occasions one of them increased its intensity tenfold, stayed like this for 6-9 seconds, then slowly returned back to base intensity. On one occasion two of them did this simultaneously. While they where at their maximum intensity, it looked like all colors of the spectrum was emanating from it in fast sequences. I was ecstatic when they did this. It felt like there was an enormous amount of energy being released, and it was without comparison the most brightly lit objects I had ever seen in the night sky.

Transformation

 

The most striking example of what I mean by interactivity in the form of geometric relationships and intense power up sequences is the sequence below, which is one of the most memorable moments from the experience. (The white line is just an illustration of the fact that they where on the same point on the x axis when the lower object powered up)

Animation

 

There was more happening regarding formations, and I have forgotten a lot of it. But this is the most important observations I made regarding their characteristics and behaviors.

At the end of the whole thing three military planes showed up from the direction behind me, flying low towards these objects. One of the planes intentionally held a steady collision course towards one of the stationary objects. It flew so close to it, that from my perspective, I was afraid it would crash into it. Then it turned abruptly to the right, and the UFO moved slightly to the left.

AirplaneAnimation

 

They where not fighter planes, but large propeller driven planes, which I later have identified of the type Hercules. The plane that approached the UFO flew straight over my head, in an estimated altitude of 600 to 700 meters, so I got a close look at it.

A while after this I had to go to work. I had been standing in the cold watching this for a long time, and I was actually in a very excited state. I was full of adrenaline.

 

In closing

The incident is still very vivid in my mind after nearly 9 years has gone by, and I want to share some of my thoughts. The fact that the airplanes came and practically flew into one of them, was the ultimate confirmation that they had a physical presence, and that they were so extraordinary that the air force sent out three planes to investigate, in a manner that looked like a confrontation, but could also just have been an effort to come as close to the objects as possible. This shows how interested they where in them. It could be argued that such a maneuver towards another flying object over a densely populated area could represent a safety risk.

I have shared this story many times since, and I am putting this out there again now, because of all the serious reporting on these issues by the media, and a lot happening these days in the UFO field with the videos released by the US Navy and pilots testifying to close encounters.

I want to put out there that at least three pilots in Norway have been sent out to investigate UFOs, and that one of them has, probably at great risk, gone extremely close to get a better look. This was not an exercise, this was a real military operation, and I think this pilot was following orders.

One thing I can say for certain is that somewhere in Norway there is detailed documentation regarding this incident, and it would be extremely interesting to get it out in the open. The Norwegian military probably sits on large amounts of information on this issue. Here we have a specific time frame for a very interesting incident. I would greatly appreciate if anyone could help get any information out.

If anyone wishes to contact med regarding this incident, I can be reached at bendikorn@gmail.com

After I posted the Norwegian version of this article, and shared it in some Norwegian UFO related facebook groups, I have become aware of three other people that have had extremely similar experiences with similar objects, followed by military planes coming to the scene. One case involved the same Hercules type plane, while the other involved fighter jets.

(Although I am 95% certain it was the 20th october 2010, there is a 5% doubt that it could have been the 21st. I was working night shifts full time at the time, and I would often get confused about the date and day before and after midnight. So if anyone is going after information anywhere, include the 21st in the search. It would be a shame to miss out on anything important because of this)

Am avut o experiență OZN puternică pe 20 octombrie 2010, între 19:10 și 20:45, în Hamar, Hedmark, Norvegia. Am ales să numesc aceasta o experiență și nu doar o vizionare din următoarele motive:

– Am văzut 3 OZN-uri mai bine o oră;

– Obiectele au prezentat interactivitate sub forma unor relații geometrice și secvențe luminoase intense;

– Experiența s-a terminat cu 3 avioane militare care soseau din spatele meu, unul dintre ele ținând un curs constant de coliziune spre un OZN staționar, întorcându-se brusc spre dreapta în ultima secundă, iar OZN-ul mutându-se puțin în stânga.

Incidentul

Pe atunci lucram în tură de noapte și tocmai mă trezisem după ce dormisem în timpul zilei. Când mi-am ridicat draperiile, am văzut imediat un obiect strălucitor, roșu-auriu, puțin peste orizont. Am știut din secunda când l-am văzut că este ceva extraordinar și am ieșit pe alee pentru a mă uita mai atent.

Când am ieșit, am văzut că acolo erau trei obiecte identice. Ele erau complet tăcute și străluceau cu o intensitate pe care nu o mai văzusem niciodată. Am stat afară în frig ceva mai mult de  o oră urmărind aceste obiecte și în acest interval de timp s-au petrecut multe lucruri.

Obiectele au rămas în aceeași zonă a cerului pentru întreg incidentul. Aș estima că se aflau la 2-3 kilometri distanță de mine, iar spațiul de manevră ar acoperi 1 kilometru pe orizontală, și ceva mai puțin la verticală. Ele se deplasau într-o manieră lentă și elegantă, de la stânga la dreapta, în ascensiune și în jos. Uneori dispareau (se estompau), apoi se întorceau din nou. În majoritatea timpului nu păreau să urmeze vreun tipar.

Alteori era ca și cum s-ar fi jucat cu forme geometrice. De exemplu, odată au format un triunghi drept, au ținut-o așa pentru un timp, apoi au dispărut (s-au estompat).

În trei ocazii, unul dintre ele și-a mărit intensitatea de zece ori, a rămas așa timp de 6-9 secunde, apoi a revenit lent la intensitatea de bază. Cu o ocazie, două dintre ele au făcut acest lucru simultan. În timp ce se aflau la intensitatea lor maximă, se părea că toate culorile spectrului emanau din ele în secvențe rapide. Eram extatic când au făcut asta. Simțeam că există o cantitate enormă de energie eliberată, și erau, de departe, cele mai strălucitoare obiecte pe care le-am văzut vreodată pe cerul de noapte.

Exemplul cel mai frapant sub forma relațiilor geometrice și a secvențelor de pornire prin interactivitate este secvența de mai jos, care este unul dintre momentele cele mai memorabile din experiență. (Linia albă este doar o ilustrare a faptului că acestea se află în același punct pe axa x când obiectul inferior își mărește brusc intensitatea luminoasă, vezi animația).

S-au derulat mai multe astfel de formațiuni și am uitat unele dintre ele. Dar acestea sunt cele mai importante observații pe care le-am făcut cu privire la caracteristicile și comportamentele lor.

Toată treaba s-a încheiat cu trei avioane militare care au apărut dinspre spatele meu, zburând spre aceste obiecte. Unul dintre acestea a ținut în mod intenționat un curs de coliziune constant spre unul dintre obiectele staționare. El a zburat atât de aproape de acesta, încât, din perspectiva mea, îmi părea că se vor ciocni. Apoi s-a îndreptat brusc spre dreapta, iar OZN sa mișcat ușor spre stânga (vezi animația).

Ele nu erau avioane de luptă, ci avioane mari cu elice, pe care le-am identificat mai târziu ca fiind de tipul Hercule. Avionul care s-a apropiat de OZN a zburat direct peste capul meu, la o altitudine estimată de 600 până la 700 de metri, așa că l-am privit cu atenție.

Din păcate se făcea timpul când trebuia să merg la muncă. Deși stătusem în frig, privind cerul atât de mult timp eram de fapt într-o stare foarte entuziasmată. Eram plin de adrenalină.

În încheiere

Incidentul este încă foarte viu în mintea mea, după aproape 9 ani ce au trecut, și vreau să vă împărtășesc câteva din gândurile mele.

Faptul că avioanele au venit, iar unul practic a zburat în unul dintre OZN-uri, a fost confirmarea ulterioară a faptului că acestea chiar au o prezență fizică și că situația era atât de extraordinară încât forțele aeriene au trimis trei avioane (se pare, singurele disponibile în acel moment și acea zonă) pentru a investiga într-o manieră care părea o confruntare, ce ar fi putut să fie doar un efort de a veni cât mai aproape posibil de obiecte. Acest lucru arată cât de interesați sunt de asemenea manifestări. S-ar putea argumenta că o astfel de manevră spre un alt obiect zburător într-o zonă dens populată ar putea reprezenta un risc de siguranță.

Am împărtășit această poveste de mai multe ori de atunci, iar eu o spun acum din nou, din cauza tuturor rapoartelor serioase cu privire la aceste probleme din partea mass-media, și multele lucruri care se întâmplă în aceste zile în domeniul OZN, cu videoclipurile difuzate de US Navy și piloții care mărturisesc întâlniri apropiate.

Vreau să spun că cel puțin trei piloți din Norvegia au fost trimiși să investigheze OZN-uri și că unul dintre aceștia a fost, probabil, cu mare risc, extrem de apropiat pentru a avea o privire mai bună. Nu a fost un exercițiu, a fost o adevărată operațiune militară și cred că acel pilot a urmat ordinele.

Un lucru ce-l pot spune cu certitudine este că undeva în Norvegia există o documentație detaliată cu privire la acest incident, și ar fi extrem de interesant să o descoperim. Armata norvegiană se află probabil în posesia unei cantități mari de informații cu privire la această problemă. Acest incident este foarte bine definit atât temporal cât și geografic încât să capete specificitate. Aș aprecia foarte mult dacă cineva ar putea ajuta la obținerea informațiilor.

Dacă cineva dorește să ne contacteze cu privire la acest incident, o pot face la bendikorn@gmail.com

După ce am postat versiunea norvegiană a acestui articol și l-am împărtășit în câteva grupuri de prieteni Facebook, legate de OZN-uri, am devenit conștienți de alte trei persoane care au avut experiențe foarte asemănătoare cu obiecte similare, urmate de avioane militare care au venit pe scenă. Un caz a implicat același avion de tip Hercules, în timp ce celelalte fiind avioane de luptă .

(Deși eu sunt 95% sigur că a fost 20 octombrie 2010, există o îndoială de 5% că ar fi putut fi data de 21. Lucram noaptea în schimburi cu normă întreagă pe atunci și aș putea confunda data și ziua înainte și după miezul nopții. Deci, dacă cineva merge după informații oriunde, includeți și 21 în căutare. Ar fi o rușine să pierdem ceva important din cauza asta)

***

 

Antimatter acts like regular matter in classic double-slit experiment

For the first time, researchers have shown that antimatter interferes as a quantum wave in the same way regular matter does.
Interference_electrons_doubleslit_at_10cm

 — One of the strangest things about quantum mechanics is that a particle can act like a wave. In particular, in a double-slit experiment, individual particles that are shot through a pair of slits create a pattern as if they each went through both slits simultaneously and interfered with themselves. Researchers have now shown for the first time that antimatter behaves in the same unintuitive way.

Antimatter particles correspond to the regular particles that we are used to, such as protons and electrons, but with the opposite electrical charge and magnetic properties. But when antimatter and matter meet, they both disappear in a flash of energy, which makes antimatter rare and difficult to study.

A new experiment uses positrons — the antimatter counterpart of electrons — to create a situation similar to a traditional double-slit experiment. While scientists have been able to see the quantum interference of electrons for decades, this is the first time they have been able to observe it for antimatter. They present their results in an article published today in the journal Scientific Advances.

The researchers used positrons that were emitted by a radioactive material and then accelerated and formed into a beam. Instead of traveling through just two slits, as in the classic experiment, the beam went through two sequential gratings with different spacing between the slits. This setup helped magnify the effects the researchers needed to measure. The positrons that survived the trip hit a detector, where they formed an interference pattern.

The difference in how many positrons were detected in the high and low points of the pattern depended on the particles’ energy. When the researchers analyzed this dependence, they were able to show that the pattern must have come from the positrons behaving like waves. Since, on average, fewer than one positron should have been travelling through the gratings at any time, the researchers also note that the interference pattern must have come from the individual particles interfering with themselves.

Researchers believe that more experiments like this will open new windows on the behavior of antimatter, including how gravity affects it. While Einstein’s theory of relativity predicts that gravity will affect antimatter in the same way it affects matter, other theories propose differences.

Astronomy Magazine

Pentru prima dată, cercetătorii au arătat ca antimateria interferează ca un val cuantic în același mod în care materia normala o face.

Unul dintre cele mai ciudate lucruri despre mecanica cuantică este că o particulă poate acționa ca un val. În special, într-un experiment dublu-fantă, particule individuale care sunt filmate printr-o pereche de fante crează un model ca în cazul în care fiecare a trecut prin ambele fante simultan și interferat cu ei înșiși. Cercetătorii au arătat acum pentru prima dată că antimateria se comportă în același mod neintuitiv.

Particulele de antimaterie corespund particulelor cu care suntem obișnuiți, cum ar fi protonii și electronii, dar au încărcătura electrică și proprietățile magnetice opuse. Dar când antimateria și materia se întâlnesc, amândouă dispar într-o clipire de energie, ceea ce face antimateria să fie  rară și greu de studiat.

Un nou experiment folosește pozitroni – omologul electronilor în antimateriei  – pentru a crea o situație similară cu cea a unui experiment tradițional cu două fante. În timp ce oamenii de știință au fost capabili de a vedea interferențele cuantice ale electronilor timp de decenii, acum este prima dată când au fost capabili să le observe la antimaterie. Ei își prezintă rezultatele într-un articol publicat în revista Scientific Advances.

Cercetătorii au folosit pozitroni care au fost emiși de un material radioactiv și apoi accelerași și formași într-un fascicul. În loc să se deplaseze doar prin două fante ca în experimentul clasic, fasciculul a trecut prin două grătare secvențiale, cu distanțe diferite între fante. Această configurare a ajutat la mărirea efectelor pe care cercetătorii trebuie să le măsoare. Pozitronii care au supraviețuit călătoriei au lovit un detector, unde au format un model de interferență.

Diferența dintre numărul de pozitroni detectați în punctele înalte și joase ale modelului depinde de energia particulelor. Când cercetătorii au analizat această dependență, au fost capabili să arate că modelul ar fi trebuit să provină din pozitroni care se comportă ca niște valuri. Deoarece, în medie, mai puțin de un pozitron ar fi trebuit să călătorească prin grătare în orice moment, cercetătorii observă, de asemenea, că modelul de interferență trebuie să fi venit de la particulele individuale care interferează cu ele însele.

Cercetătorii cred că mai multe experimente ca aceasta vor deschide noi ferestre cu privire la comportamentul antimateriei, inclusiv modul în care gravitația o afectează. În timp ce teoria relativității a lui Einstein prezice că gravitația va afecta antimateria în același mod în care afectează materia, alte teorii propun diferențe.

***

Lumini în noapte VIII

Mâinile lucrau singure: trei puncte, trei linii, trei puncte…

Nu-mi mai aduc aminte cât timp a trecut. La un moment dat Dănuț m-a tras de picior. M-am întors și mi s-a părut că văd, ca prin ceață, o fâșie de lumină dănțuind pe întinsul mării. Era reflector cel mare de pe Bursucul care venea spre insulă cu amândouă motoarele ambalate la maxim.

Cu chiu, cu vai, m-am dat jos de pe stâncă. Antoniu Preda mi-a luat plasa cu fulgerul și m-a târât în peșteră unde mi-a pus o compresă cu apă rece peste ochi. Durerea a mai slăbit, iar eu mi-am permis, în sfârșit , să mă relaxez.

După o jumătate de oră a venit șalupa. Nici acum nu știu cum au reușit băieții să se apropie de stânci. Valurile vuiau atât de tare că nu se auzeau strigătele oamenilor. Șalupa se tot umplea cu apă pe care trebuia să o scoatem în permanență.

De cum se văzu pe punte Antoniu Preda se repezi către Vasiliu și-i strigă:

− Tovarășe căpitan, vasul să plece imediat de aici… Imediat!

Nu puteam să-l văd pe Vasiliu, așa cu ochii bandajați cum eram, dar i-am auzit vocea- politicoasă, scârțâită, și foarte calmă:

− Fii, te rog, liniștit. Avem tot timpul să ne îndepărtăm.

Mi-am ridicat, în ciuda protestelor doctorului, bandajul de pe ochi căci voiam să-l văd pe căpitan. Vă jur că era la fel ca întotdeauna!

− Grăbiți-vă, tovarășe căpitan, grăbiți-vă, stăruia Dănuț panicat la culme. Fulgerele pot să explodeze dintr-o clipă în alta!

− Mulțumesc, am să țin cont de sfatul dumitale, răspunse căpitanul. Totuși nu ne convine să ne grăbim prea mult, și la ochii holbați ai lui Antoniu Preda se explică: Explozia va crea un val uriaș, un tsunami care se propagă cu o viteză de avion, așa că tot nu scăpăm noi de el. Mașinile însă trebuiesc cruțate, vom avea nevoie de ele pentru o manevrabilitate maximă.

Dănuț ronțăi câteva clipe cele spuse de Vasiliu și-apoi izbucni în râs:

− Aveți dreptate, tovarășe căpitan, și se apucă să fluiere cântecul lui preferat.

Fulgerele au explodat abia peste o oră, când Bursucul se afla la cincisprezece mile de insulă.

Mi-am ridicat din nou bandajul și împreună cu ceilalți am fugit pe punte.

La pupa, spintecând întunericul nopții, se ivi un disc galben, care se răspândea cu o viteză uluitoare. În primul moment semăna cu Soarele pe jumătate ascuns după orizont. Apoi focul se înălță, deveni alb-liliachiu, lumină marea zbuciumată și se stinse brusc, lăsând în zare o geană de lumină roșiatică ce se destrăma încet.

Insula Falca sfărâmată încetase să mai existe.

− Faină poveste, oftă Don Professore, iar eu săltai o sprânceană crezând că mă ia peste picior, dar privindu-l picat în reverie realizai că-i sincer.

− Și, totuși, exclamă Zolo care tot butona la smart, aici apare o insulă, fulgerele tale n-au sfărâmat-o de tot?

− Ba de tot, dar probabil au mai rămas stânci submarine. Aluviunile Dunării s-au sedimentat acolo și a apărut o nouă insulă, care se numește acum, nu mă întrebați de ce, insula K, sau insula Fericirii. Apropo, cică ne certăm cu ucrainienii a cui e…

− Și tu ce-ai făcut?

− Eu? Ce era să fac? Doctorii de la Constanța au zis că am trei puncte cu desprindere de retină așa că am fost pensionat cu fast de către căpitanul Vasiliu și echipaj și m-am întors acasă, unde am stat orb vreo două săptămâni supravegheat acerb de maică-mea și soră-mea, cu rândul, ca să nu-mi scot bandajul. Mi s-a dat păpică în gură ca la bebeluși, ba chiar la budă eram dus de mânuță. Nici de fumat n-am putut să fumez că cică mărește tensiunea vaselor de sânge capilare… Dar m-am reparat că știți că nu-s rău de carne și-apoi a început celălalt joc: țară, țară, vrem ostași. Patria mă chema sub arme!

− Povestea ta, spuse gânditor Costică, are o singură și majoră hibă: Cum se face că, deși le-ai prezentat ca pe niște realizări sigure, impedimentul cu statul sub apă presupun că putea fi depășit, nimeni nu a mai auzit de fulgerele tale globulare?

− Eeee, altă poveste. Explozia insulei nu numai că a panicat anumite minți obtuze din organismele de conducere comuniste, auzindu-se voci care cereau întreruperea imediată a experimentelor ca fiind prea periculoase, dar a creat valuri și la propriu și la figurat. Rușii s-au burzuluit imediat și, bănuind că dezvoltăm o nouă armă, au cerut toată documentația conform cu Tratatul CAER și regulile Pactului de la Varșovia. Românii au trimis și ei ceva și-apoi, poate-ați auzit de orășelul ăla din Siberia care a făcut bum! Trei mii de oameni calcinați într-o secundă. Oricum, după armată, cu treabă prin București, am trecut și pe la Dănuț (îmi lăsase ăsta adresa), a ieșit maică-sa și, la o cafea și-o dulceață, mi s-a plâns că nu-l mai vede mai deloc: „Vine o mașină de armată îl ia și lipsește cu săptămânile”. Cică i-a zis că lucrează la niște săgeți de lumină care pot să topească oțelul ca pe ceară.

− Ei, lasă-mă, explodă Costică. Acuma ne-o bagă pe aia cu tancurile laser ale lui Ceașcă. Măi, ce om!

− Da, mă dihanie, nici eu n-am legat atunci, dar mai târziu… fulgerele globulare ar fi sursa de energie perfectă pentru niște lasere de mare putere care sug megawații ca pe te miri ce. Și… nu te mai minuna așa, citește și tu printre rânduri. Cum se face că din toată lumea asta mare cel mai mare laser din lume se află tocmai la Măgurele? Mai ai vre-un neuron funcțional? Zece petawați, mă. Știi cât înseamnă asta?

− Zece urmat de cincisprezece zerouri, răspunde instinctiv Don Professore.

− Mda, o dă cotită Costică, o fi ceva, că tare știi tu să mai îmbârligi lumea. Da’ eu nu cred o iotă!

Gașca s-a spart, eu am strâns în urma lor, am dus în bucătărie…

N-aveam tihnă.

Mă duc și iau din sufragerie unul din albumele cu poze, ăl mai vechi.

Uite-mă în diverse ipostaze, de la copchil până la adolescentul rebel și tânărul responsabil (he!!!) de mai târziu. Trag o poză din banda de staniol, în spatele ei, camuflată, se află o alta, o fotografie cu zimți, cam ștearsă, din care rânjesc către aparatul SMENA mutrele a doi flăcăi trași în costume de scafandru. Eram într-o pauză de odihnă, în barca pneumatică, și doctorul venit să ne verifice nivelul azotului din sânge ne-a tras în poză.

Dănuț mă ținea de umeri, aveam amândoi în câte-o mână o sferă luminoasă, și râdeam către obiectiv cu inocența tinereții.

***

Nikola Tesla’s Time Travel Experience: ‘I Could See The Past, Present And Future All At The Same Time

Nikola Tesla was conducting research in 1895 and this was when he got the first indication that space and time might be influenced by using a highly magnetic field.
TESLA MADE DISCOVERIES BEFORE TOP-SECRET MILITARY PROGRAMS A part of the
admission had come from Tesla experimenting with radio frequencies along with power transmission through the Earth’s atmosphere. The discovery would many years later lead to the Philadelphia experiment along with time travel programs.
However, a long time before the top-secret military programs were even thought about Tesla had already made some discoveries that were fascinating in regards to nature of time and the possibilities of being able to travel through time.

The experiments of Tesla in high voltage electricity along with magnetic fields led to him discovering that time and space may be deformed to essentially create a door that may lead to another time. With the discovery, Tesla then went on to discover, through his own personal experiences, that traveling through time came with some real dangers.

TESLA WAS SAID TO BE HIT BY 3.5 MILLION VOLTS OF ELECTRICITY The very first experience that Tesla had with traveling in time occurred in March 1895. A New York Herald reporter wrote that he found the inventor sitting in a café after he had just been hit by 3.5 million volts of electricity. The reporter said that Tesla had told him that he would not be very pleasant company to be around due to the fact that he had almost died

He went on to say that a three-foot spark had jumped into the air and hit him on the shoulder. Tesla went on to tell the reporter that if it had not been for his assistant turning the power off straight away he would have been killed. Tesla went on to tell the reporter that when he was in contact with the resonance from the electromagnetic charge he had found that he went out of his space and time window.
 He said that he had been able to see the past, the present and the future at the very same time. He admitted that he had been paralyzed in the electromagnetic field and so he had been unable to help himself. Thankfully his assistant had been beside him and had been able to turn off the power before any severe and permanent damage had been done.
 INCIDENT SAID TO BE REPEATED IN PHILADELPHIA EXPERIMENT BY US NAVY Many years later the repetition of the exact same incident occurred during the Philadelphia Experiment. However, this led to sailors being left outside of the window space reference for a long time and this, of course, had results that were disastrous.
The Philadelphia Experiment was the alleged military experiment which was said to have been carried out by the US Navy in 1943. It was said that the escort the USS Eldridge had become invisible to enemies. However, the US Navy has always said that no such experiment happened and the claims of the ship becoming invisible did not conform to physical laws.
Physics-Astronomy.org

Nikola Tesla efectua cercetări în 1895 și acesta a fost momentul în care a avut prima intuiție că spațiul și timpul ar putea fi influențate de utilizarea unui câmp puternic magnetic.

În acest sens TESLA a făcut descoperiri înaintea programelor militare de vârf experimentând cu frecvențe radio împreună cu transmisia de putere prin atmosfera Pământului. Descoperirea ar fi putut duce  mulți ani mai târziu la experimentul Philadelphia, împreună cu programele de călătorie în timp.

Cu toate acestea, mult timp înainte de programele militare super-secrete Tesla făcuse deja unele descoperiri fascinante în ceea ce privește natura timpului și posibilitățile de a călători în timp.

Experimentele efectuate de Tesla în electricitate de înaltă tensiune împreună cu câmpurile magnetice au dus la descoperirea faptului că timpul și spațiul ar putea fi deformate pentru a crea în esență o ușă care poate duce la un alt moment temporal Odată cu descoperirea, Tesla a putut să experimenteze, pe pielea lui, pericolele  reale  pe care le prezintă călătoria prin timp.

TESLA ERA SĂ FIE PRĂJIT CU 3.5 MIL. VOLȚI DE ELECTRICITATE

Prima experiență pe care Tesla o avea cu călătoria în timp a avut loc în martie 1895. Un reporter al New York Herald a scris că a găsit inventatorul într-o cafenea după ce tocmai a fost lovit de 3,5 milioane de volți de electricitate. Reporterul a spus că Tesla i-a spus că nu va fi o companie foarte plăcută să se afle în jur datorită faptului că aproape că a murit.

El a spus că o scânteie de 3 metri a sărit în aer și la lovit pe umăr. Tesla continuă să-i spună reporterului că, dacă nu ar fi fost asistentul care să oprească imediat totul, ar fi fost ucis. Tesla a mărturisit reporterului că atunci când era în contact cu rezonanța de la încărcarea electromagnetică, el a descoperit că a ieșit din spațiul și fereastra noastră de timp.

El a spus că a putut să vadă în același timp trecutul, prezentul și viitorul. El a recunoscut că a fost paralizat în câmpul electromagnetic și astfel nu a putut să-și fie de ajutor. Din fericire, asistentul său fusese alături de el și reușise să oprească curentul înainte de a se face vreun prejudiciu grav și permanent.

INCIDENTUL AU FOST REPETAT ÎN EXPERIMENTUL PHILADELPHIA DE NAVIGAȚIA SUA

Mulți ani mai târziu, în timpul experimentului Philadelphia, s-a produs repetarea aceluiași incident. Cu toate acestea, acest lucru a dus la faptul că marinarii au fost lăsați în afara spațiului de referință pentru o perioadă lungă de timp și acest lucru, desigur, a  rezultatele au fost dezastruoase.
Experimentul Philadelphia a fost presupusul experiment militar despre care se spune că a fost efectuat de către Marinei SUA în 1943. S-a spus că escorta USS Eldridge a devenit invizibilă inamicilor. Cu toate acestea, marina americană a spus întotdeauna că nu s-a întâmplat un astfel de experiment și că pretențiile navei devenind invizibile nu sunt conforme cu legile fizice.

***

Lumini în noapte VII

− Bine, răspunse posac. Știi… dihăniile s-au răzvrătit. Sub apă presiunea e mai mare și procesul de formare a atomilor din plasma gazoasă s-a accelerat. Nu mai poate fi oprit. Fulgerele se încălzesc. Vezi, luminează tot mai tare. Nu va trece mult timp și…

Antoniu Preda tăcu.

− Explodează? întrebai.

Antoniu Preda dădu în silă din cap.

− Da. Nu prea-mi pare rău de fulgere. E o serie de probă. Le-am încercat rezistența la transport: cu trenul, apoi cu avionul, acum cu un vapor… au rezistat foarte bine. La un naufragiu nu ne-am gândit. Nu, nu-mi pare rău de ele. Vorba e însă unde ne ascundem?…

− Peste cât timp se va produce… explozia?

− Peste vreo oră jumătate.

− Ce-ar fi să le-aruncăm în mare?

Dănuț râse forțat:

− M-am gândit și eu la asta. Nu merge. Închipuiește-ți unde o să le ducă vântul ăsta! S-ar putea produce accidente, ba chiar catastrofe. Nu sunt niște fulgere obișnuite, sunt încărcate cu o energie de mii de ori mai mare ca a unui fulger, sau a unui trăsnet normal. Nu, în nici un caz, n-aș putea să trăiesc cu asta pe conștiință.

− Atunci să le dăm la fund.

− Fulgerele sunt mai ușoare ca apa, n-au să se scufunde. Și apoi au să explodeze și sub apă…

Ascultam urletul vântului. Uraganul trecuse și acum bătea numai un vânt puternic. Ar fi fost însă o nebunie să ieșim în larg cu barca pneumatică. Așa gândea și Dănuț.

− Poate vine Bursucul? întrebă el.

După mine slabă speranță. Deși vaporul se afla probabil pe aici pe undeva, aproape, Vasiliu nu s-ar apropia de Falca sfărâmată nici mort pe o vreme din asta. O să aștepte să se calmeze marea. Mai ales că nici nu știa că fulgerele vor exploda.

I-am explicat lui Antoniu Preda în câteva cuvinte ce fel de fire avea căpitanul nostru.

− Crezi? Spuse gânditor Dănuț. Mie mi-a făcut impresia că… nu știu cum să-ți explic… În trecut astfel de oameni au descoperit țările și mările pământului, iar în viitor au să zboare spre Lună, spre Marte, spre stele…

Mi l-am închipuit pe Vasiliu conducând o astronavă și am ridicat din umeri.

− Tu îți închipui că acolo au să zboare oameni cu totul deosebiți? întrebă Dănuț. Nu. Au să fie tot niște oameni oameni precum căpitanul vostru, ca tine… Da, da! Iar peste o sută de ani au să se alcătuiască legende despre dânșii și în aceste legende ei au să apară ca vitejii din poveste… De altminteri fulgerele mele au și ele firi deosebite, spuse Antoniu Preda zâmbind. Unele sunt încăpățânate, altele rele, șirete. Sunt și unele liniștite, blânde. Am observat că cele mai bune fulgere, cele negre, sunt întotdeauna modeste. Nu aruncă scântei, nu bâzâie, nu te orbesc. Au însă mai multă energie și sunt, ca să zic așa, mai cumsecade decât cele care bâzâie într-una. Brusc se pare că-i vine o idee: Ce-ar fi totuși să semnalizăm. Îîî? Ascultă aici…

Trebuie să spun că Antoniu Preda era vrednic de toată lauda. Atunci nu prea-mi închipuiam încă ce e explozia unui fulger. Mă obișnuisem cu ele și mi se păreau familiare și destul de inofensive. Dănuț, însă își cunoștea prea bine dihăniile. Totuși nu s-a lăsat copleșit de panică și capul lui continua să lucreze bine.

Ideea lui nu era rea deloc. În orice caz asta ne oferea o oarecare șansă de salvare. Trebuia să luăm un fulger, să ne urcăm pe creștetul unei stânci și, fluturând prin fața lui o bucată din foaia de cort, să transmitem semnale către Bursucul, indiferent pe unde s-o afla. Ce e drept, nu știam în ce direcție se află vasul dar fulgerul răspândește lumina circular, pe toată circumferința.

Nu era o plăcere să ieși din peștera caldă. Obosisem peste măsură peste zi, cu atâtea scufundări, iar urcușul pe stânca abruptă era greu chiar și pentru un om odihnit. Vă mărturisesc că m-am gândit din nou să aruncăm în mare blestematele alea de fulgere, ca să le ducă vântul unde-o fi să fie. Dar nu i-am spus nimic lui Antoniu Preda. Dacă e s-o pățim, măcar să rămânem camarazi până la sfârșit.

Am tăiat o bucată din foaia de cort, Dănuț alesese unul din cele mai luminoase fulgere îl pusese în plasă și-am început urcușul. Stânca nu era prea înaltă; să fi tot avut vreo cinci metri dar eu nu vedeam nimic. Ochii, inflamați din pricina luminii puternice mă dureau și lăcrimau. Totul în jur părea cufundat într-o beznă desăvârșită.

Acești cinci metri n-am să-i uit cât oi trăi. Vântul rece și umed mă silea să mă lipesc de stâncă, iar stânca era ascuțită, parcă ar fi avut ghimpi. Mi-am zdrelit până la sânge mâinile și genunchii și m-am lovit la un umăr. Și, dacă totuși am ajuns sus, asta se datorează numai lui Dănuț. M-a azvârlit, pur și simplu, pe creștetul stâncii, pe când eu n-am mai putut să mă trag în sus.

Semnalul de primejdie, vestitul S.O.S., constă în nouă lumini, șase scurte și trei lungi. Fulgerul se tot smucea în bătaia vântului. Legasem plasa de curea, căci în mâini țineam pânza. Nu vedeam nimic. Fulgerările mă orbiseră cu totul. Din pricina luminii puternice o durere cumplită îmi sfredelea ochii. Apoi am căzut într-o stare de apatie. Mi-am zis că Bursucul nu o să vie; Vasiliu nu o să cuteze să se apropie de Falca sfărâmată. Dar semnalizam mai departe. Trei scurte, trei lungi, trei scurte… La început mai număram semnalele și făceam pauză de cuvânt, pe urmă m-am încurcat și nu le-am mai numărat. Mâinile lucrau singure: trei puncte, trei linii, trei puncte…

Va continua