Wink once to zoom. Telescopic contact lenses that let the wearer switch between normal and magnified vision are coming into focus. The latest prototype – unveiled today at the AAAS Annual Meeting in San Jose, California – could one day help people with visual impairment. The lenses might be particularly useful for people with macular degeneration, a debilitating condition in which people gradually lose their central vision.

It is the leading cause of visual impairment in the UK and affects millions worldwide. Developed by a team led by Eric Tremblay at the Swiss Federal Institute of Technology in Lausanne, the rigid contact lens covers the sclera, or whites of the eyes, making it larger than an ordinary lens. Within it are tiny aluminium mirrors, arranged in a ring around the centre. When light streams through, the mirrors bounce it around several times, causing objects to appear 2.8 times larger than they really are.

Toggle the zoom

To toggle between the magnified and normal views, the lenses must be worn with a pair of electronic glasses. A wink with one eye makes the glasses switch to a polarised filter that directs light to the telescopic part of the lenses. Winking with the other eye switches the setting back to let light pass through normally.

The prototype builds on a previous version that did not let the user toggle the zoom. The design of the lenses has also been altered, to allow oxygen to reach the eye. Since the lenses are large and thick in the middle, they limit airflow to the surface of the eye and can only be worn for a limited amount of time. To fix this, the team added small channels to let air travel around the underside of the lens.

With better airflow, the researchers hope to begin human trials. So far the researchers have tested the tech with a life-size mechanical model of the eye that relays what it sees to a computer screen.

Smart contact lenses could also let users keep tabs on medical problems. At the University of California at Davis, researchers have built lenses with minute pressure sensors to check for glaucoma. Another set, developed at the University of Washington in Seattle, can check glucose levels, which would be useful for people with diabetes.

People with macular degeneration lose their eyesight gradually, with damage to the retina making their vision increasingly blurry. Existing treatment options are limited to surgery, or wearing visual aids that resemble opera glasses – known as bioptic telescopes.

The zoom lenses might be tricky for people who are visually impaired or who have some form of infirmity to pop on and off with ease, says James Handa, an ophthalmologist at Johns Hopkins School of Medicine in Baltimore. But he thinks they could be a popular option for many.

 “If it affords them the ability to get enough magnification for their loss of vision, absolutely,” he says. “It’s a highly innovative and very creative idea.”

Zoom cu doar un clipit de ochi. Lentilele de contact telescopice care permit utilizatorului să comute între vizibilitate normală și vizibilitate mărită ajung să fie focalizate. Ultimul prototip – prezentat astăzi la reuniunea anuală AAAS din San Jose, California – ar putea ajuta într-o zi persoanele cu deficiențe de vedere. Lentilele ar putea fi deosebit de utile pentru persoanele cu degenerare maculară, o stare debilitantă în care oamenii își pierd treptat vederea centrală.

Este principala cauză a deficienței vizuale în Marea Britanie și afectează milioane de oameni din întreaga lume. Dezvoltate de o echipă condusă de Eric Tremblay la Institutul Federal de Tehnologie Elvețian din Lausanne, lentilele de contact rigide acoperă sclera, sau albii ochilor, făcând-o mai mare decât o lentilă obișnuită. În interiorul lui sunt oglinzi de aluminiu mici, aranjate într-un inel în jurul centrului. Atunci când lumina străbate lentila, oglinzile o reflectă de câteva ori, provocând obiecte să apară de 2,8 ori mai mari decât sunt într-adevăr.
Comutați zoom-ul
Pentru a comuta între vizionările mărită și normale, lentilele trebuie purtate cu o pereche de ochelari electronici. Clipitul cu un singur ochi face ca ochelarii să treacă la un filtru polarizat care direcționează lumina către partea telescopică a lentilelor. Într-o clipită cu celălalt ochi comută setarea înapoi pentru a lăsa lumina să treacă normal.

Prototipul se bazează pe o versiune anterioară care nu lasa utilizatorului să comute zoomul. Designul lentilelor a fost, de asemenea, modificat, pentru a permite oxigenului să ajungă la ochi. Deoarece lentilele sunt mari și groase în mijloc, ele limitează fluxul de aer la suprafața ochiului și pot fi purtate doar pentru o perioadă limitată de timp. Pentru a rezolva acest lucru, echipa a adăugat canale mici pentru a permite aerului să se deplaseze în partea inferioară a obiectivului.

Cu un flux mai bun de aer, cercetătorii spera să înceapă studiile pe ochiul uman. Până în prezent, cercetătorii au testat tehnologia cu un model mecanic de dimensiunea ochiului care transmite ceea ce vede pe ecranul unui computer.

Lentilele de contact inteligente ar putea, de asemenea, permite utilizatorilor să păstreze datele privind problemele medicale. La Universitatea din California, la Davis, cercetătorii au construit lentile cu senzori de presiune pentru a verifica glaucomul. Un alt set, dezvoltat la Universitatea din Washington din Seattle, poate verifica nivelurile de glucoză, care ar fi utile pentru persoanele cu diabet zaharat.

Persoanele cu degenerescență maculară își pierd treptat vederea, iar deteriorarea retinei face ca vederea lor să devină din ce în ce mai neclară. Opțiunile de tratament existente se limitează la intervenții chirurgicale, sau la purtarea unor mijloace vizuale care seamănă cu ochelarii de operă – cunoscuți sub numele de telescoape bioptice.

Obiectivele zoom pot fi dificile pentru persoanele cu deficiențe de vedere sau care au o anumită formă de infirmitate să comute on-off cu ușurință, spune James Handa, oftalmolog la Scoala de Medicină Johns Hopkins din Baltimore. Dar el crede că ar putea fi o opțiune populară pentru mulți.
„Dacă le dă posibilitatea de a obține suficientă mărire pentru pierderea lor de vedere, absolut”, spune el. „Este o idee extrem de inovatoare și foarte creativă”.

***

KELT-9b is exoplanet 650 light years from Earth, orbiting its host star at a distance of just 6 million kilometres or so (3 million miles) and completing one trip around its sun in just 1.5 days. Atmospheric temperatures soar to more than 4,000 degrees C (7,200 degrees F), making it the hottest exoplanet yet discovered.

At those temperatures, elements are almost completely vaporised. The atmosphere is cloudless and free of aerosols, giving the planet a clear sky that is flooded by light from the star.

A team of scientists with the Universities of Bern and Geneva used the HARPS-North spectrograph on the Italian National Telescope at La Palma to study the spectra of elements in KELT-9b’s atmosphere, finding iron and titanium atoms. Follow-up observations confirmed the initial detections and found signs of vaporised sodium, magnesium, chromium and the rare-Earth metals scandium and yttrium.

“Our team predicted that the spectrum of this planet could well be a treasure trove where a multitude of species can be detected that have not been observed in the atmosphere of any other planet before,” said Jens Hoeijmakers, lead author of the study published in the journal Astronomy & Astrophysics.

“With further observations, many more elements may well be discovered by using the same technique in the atmosphere of this planet in the future, and perhaps also on other planets that are heated to similarly high temperatures.”

Kevin Heng, director of the Center for Space and Habitability at the University of Bern, said the spectrographic techniques used to identify constituents in KELT-9b’s atmosphere may one day lead to even more profound results.

“The chances are good that one day we will find so-called biosignatures, i.e. signs of life, on an exoplanet, using the same techniques that we are applying today,” he said. “Ultimately, we want to use our research to fathom the origin and development of the solar system as well as the origin of life.”

KELT-9b este o exoplanetă la 650 de ani lumină de la Pământ, în orbită stea-gazdă, la o distanță de doar 6 milioane de kilometri (3 milioane de mile) și finalizează călătoria în jurul soarelui ei în doar 1,5 zile. Temperaturile atmosferice cresc la peste 4.000 grade C (7200 de grade F), făcându-o cea mai fierbinte exoplanetă  descoperită până acum.

La aceste temperaturi, elementele sunt aproape complet vaporizate. Atmosfera este clară și lipsită de aerosoli, dând planetei un cer senin, care este inundat de lumina stelei.

O echipă de oameni de știință de la universitățile din Berna și Geneva au folosit spectrograful HARPS-Nord pe Telescopul Național italian la La Palma pentru a studia spectrele elementelor din atmosfera lui KELT-9b, găsind atomi de fier și titan. Următoarele observații au confirmat detectările inițiale și au găsit semne de sodiu, magneziu, crom și vapori ai metalelor rare de pământ scandiu și ytriu.

Echipa noastră a prezis că spectrul acestei planete ar putea fi o adevărată comoara în cazul în care o multitudine de elemente, care nu au fost observate în atmosfera oricărei alte planete înainte, vor putea fi detectate, a spus Jens Hoeijmakers, principalul autor al studiului publicat în revista Astronomie și astrofizică.

„Cu alte observații, multe elemente pot fi descoperite în atmosfera planetei în viitor prin utilizarea aceleiași tehnici  și, probabil, și pe alte planete care sunt încălzite la temperaturi la fel de ridicate”.

Kevin Heng, directorul Centrului pentru Spațiu și Habitabilitate de la Universitatea din Berna, a declarat că tehnicile spectrografice utilizate pentru a identifica componentele din atmosfera KELT-9b pot duce într-o zi la rezultate și mai profunde.

„Sunt șanse bune că într-o zi vom găsi așa-numitele biosignaturi, adică semne de viață, pe o exoplanetă, folosind aceleași tehnici pe care le aplicăm astăzi”, a spus el. „În cele din urmă, dorim să folosim cercetarea noastră pentru a înțelege originea și dezvoltarea sistemului solar, precum și originea vieții”.

***

Totul e stabilit.  Ne împărțim în două echipe. Profesorul va activa dispozitivul.  Atunci intervin eu care trebuie să amăgesc făptura. Ne strângem mâinile. Încă avem liber arbitru.

În casa de la țară a profesorului este agitație mare. Don Profesor a fost adus de la institut bine drogat de cei de la secu’… râde și face pase magnetice cu degetele de pianist. Vasile e cu cronometrul într-o mână.

– De ce întârzie Inspectorul?

– Nu-i ăsta? Întreabă un subaltern.

Venea agale și fluierând studia numerele de la case. Băieții l-au umflat rapid.

– Căpitane !

– Cum a mers?

– Exact ca în instrucțiuni.Tipul nu se mai miră de nimic.

– Ce instrucțiuni? Vasile ridică o privire scurtă. Inspectore? Revine la cronometru: patru, trei, doi… Se vede fereastra. Așezați-i, unul lângă altul,  încet, în centru. Inspectore, fii drăguț, ia-l în brațe pe Don’ Profesor.

Cei doi se topesc dispărând în pătratul intredimensional, dar Vasile apucă să mai vadă privirea stupefiată a Inginerului.

 

*

Profesorul e cu un ochi la cronometru și cu unul la stiva de aparate din laborator. Colonelul e ca un arc.

– Patru, trei, doi… Acum.

Rotesc inelul. Totul se tulbură în jurul meu apoi mă văd unde aș vrea să fiu.

– Dăi drumul , conform planului.

Ailoaiei închide niște contacte. Pătratul devine luminos, apoi incandescent. Ferindu-ne privirea vedem o  formă umanoidă dizolvată în fluviul interdimensional. Fac un pas și totul se transformă. Valuri, valuri de energie se năpustesc asupra mea. Ard și știu că ard, fierb și știu că fierb:

– Dezlegarea Inspectore, altfel ai să mori și toți ceilalți odată cu tine.

– Trebuie să am acceptul tău solemn că nu te vei atinge de acest sistem solar.

– O ai! Promit să nu mă ating de voi, să vă las să vă trăiți viețile astea mizerabile și patetice. Acum spune odată dezlegarea. Nu mai am putere să mă țin întrupat multă vreme.

Scot punguța de la gât.

– Dar trebuie să repeți după mine. Aud?

Fapt de 99 de chipuri,

Fapt de 99 de chipuri,

Fapt de 99 de feluri.

Fapt de 99 de feluri.

Feluri de închipuri,

Feluri de închipuri,

feluri de blesteme.

                                              feluri de blesteme.

În 66 de feluri,

În 66 de feluri,

cu 66 de chipuri,

cu 66 de chipuri,

66 de durere.

66 de durere.

Din toate ale mele

Din toate ale mele

și din jurul meu

și din jurul meu

Lună luminată

Lună luminată

ia și faptul și strigarea

ia și faptul și strigarea

și să-l treci din vad în vad

și să-l treci din vad în vad

să-l duci în munți, în pustii

să-l duci în munți, în pustii

unde câinii nu latră

unde cainii nu latră

și cocoșii nu cântă

și cocoșii nu cantă

 

De toate dezlegat și lasă-ne cum ne-ai lăsat!  

    De toate dezlegat și lasă-ne cum ne-ai lăsat…

 

Și arunc a doua bobiță. Undeva, departe, profesorul trage și el de o manetă.

Cerul s-a făcut roșu, un ochi verde, uriaș, apare din neant și se holbează la mine, gheare încearcă să mă apuce și obrajii parcă mi-au luat foc:

– M-ai păcălit… dar și eu mi-am păstrat o parte din puteri ascunse.  Vei muri . Veți muri cu toții!

Nici nu știu cum de aud căci urechi nu mai am, nici nu știu cum de mai văd căci ochi nu mai am. Gheare de flăcări mă cuprind, ard, mă sfârșesc.  Din spate o ființă translucidă îmi apucă mâna, scoate ultima bobiță și împreună o aruncăm în flăcări:

Mai aud: Blestem! Maria… și tu? Și tu m-ai trădat? Un geamăt adânc și flăcările dau înapoi, parcă absorbite de un uriaș vortex apoi doar ce mai fâlfâie un pic și se sting în întuneric și neant. Se lasă întuneric și în sufletul meu.

*

– Și zici că abia ai fost eliberat din închisoare… dintr-o închisoare comunistă!? Comandantul își scarpină adânc chelia și privește dezarmat către colonelul de la DGI.

– Domnule Profesor, spuneți că nu mai aveți nici o amintire din 1989 încoace?

La două case depărtare  Frăsina dă în tarot asistată de două babe cu ochi iscoditori:

– Cărțile de curte sunt tare încurcate: Împăratul e întors cu moartea-n turn… Diavolul e sucit și-I tăiat de cupa de trei. Cine să fie această Regină cu puteri atât de mari și de ce nu s-a apărut până acum?

*

Belesc un ochi. Sunt într-un divan uriaș. Trist… Îl crăcănez și pe al doilea și-l holbez către lipitoarea prinsă de nas.  Și mai trist: Ai rupt-o  inspectore, n-ai scăpat. Astea te termină…  O lipitoare ridică capul, mă aprobă și se înfige în altă bucățică de piele rămasă intactă.  În dreapta, pe un cărucior, o stivă de aparate:

– Ritmurile cerebrale au revenit în parametrii normali. Doctorul Avramescu îmi face amabil cu mâna.

Profesorul Ailoaie se agită într-un colț.

– Te grăbești?

– Mă cam grăbesc. A fost exact cum ai zis. A încercat să evadeze prin fisură exact când i-am oferit porția de energie pe care o credea dezlegarea de blestem. La un moment dat am crezut că îl vom scăpa. Energiile se echilibraseră, dar apoi… apoi s-a întâmplat ceva misterios. Am primit brusc, de nicăieri, un aport de energie substanțial. Acum zace în trei condensatori separați. Fracționat sperăm că nu o să-i mai vină idei.

– Și Paznicul?

– Ce paznic?

– Femeia… mă întrerup brusc: Nimic. Nimic! Cred că nu mi-am revenit pe de-antregul…

Profesorul mă privește cumva contrariat apoi ridică din umeri și pleacă grăbit.

Mă uit împrejur:

Două babe, care-mi par cunoscute, mă veghează de-a dreapta și de-a stânga, iar Frăsina îmi zâmbește:

– E bine. Va fi bine!

Din spate se ițește capul lui Xin Li. Flutură un mănunchi cu ace de acupunctură:

– După ce lipitoarea curăță la sânge ești omul meu! Oftez din greu.

Vasile rânjește la mine:

– M-ai tradus Inspectore!!!

Rânjesc și eu și mai deranjez o lipitoare.

Îmi vede privirea întrebătoare:

– E aici !

Ies cu toții.  Maria, cu plodul în brațe, intră și-mi zâmbește misterios:

– Sunt aici și l-am adus la tine. O sclipire trece prin privirea ei și o căldură interioară mă cuprinde:

Paznicul meu… iubirea mea!

Ăla mic  nu se mai poate ține și alergă spre mine:

– Tataaa!

***