Ne-am întâlnit atunci când un nou portal s-a deschis în fața cofetăriei.

Unchiul Yan tocmai ne povestea, hâtru și ca s-o enerveze pe mătușa, cum descoperise acest magazin urmărind fusta unei blonde apetisante atunci când am ieșit din interdimensiune.

Magazinul era ținut de un ovrei bătrân, printre ultimii care mai știau să facă prăjituri, bomboane, și torturi adevărate, din ingrediente naturale pe care le obținea pe căi oculte și la limita legii.

Totul mi s-a întipărit perfect în minte, așa cum stăteam cu bărbia sprijinită în brațe la geamul deschis al ușii din spate al mașinii.  Momentul când unchiul evitase, în ultimul moment, palma cu care mătușa Valeria voia să-l plesnească peste ceafă, deschisese portiera, spinarea lui masivă pe când pășea pe oglinda din tahioni criogenați și intra pe ușa magazinului, tulburarea apei interdimensionale atunci când s-a deschis un nou portal, vis a vis de al nostru…

Era iarnă acolo, zăpada era adunată în grămezi pe marginea trotuarului, iar mașina se oprise între două asemenea movile albe.

Mai întâi am văzut vârful unui pantof de lac, apoi ai ieșit, elegant, aranjându-ți, cochet, blana de vulpe argintie, pe umeri. Erai îmbrăcată ca pentru o recepție, o serată, sau o onomastică, cu o rochie din lame cu fir argintiu într-o formulă clasică, cu decolteu tip eșarfă, mulată, ce descoperea o siluetă perfectă; aveai o dezinvoltură naturală, așa cum te-ai aplecat pe geamul portierei, ridicând, puțin, gamba stângă, spre a lua o poșetă minusculă în ton cu rochia. În trecerea spre magazin ți-ai rotit, profesional, capul, scuturând pletele roșii ca focul, iar ochii tăi verzi ca două smaralde, i-au întâlnit pe ai mei, care te urmăreau în adorație.

Ai tresărit, puțin, de bonton, privirea ta m-a scanat rapid apoi, mai rămânând o zecime de secundă în privirea mea, mi-ai zâmbit!

Și-atunci m-am îndrăgostit!

Ți-am urmărit silueta, așa cum pășeai, volatil, voiam să strig, să-ți spun cât ești de frumoasă, cât de tulburat este sufletul meu…

Dar ușa s-a deschis, iar unchiul, încărcat de cadouri, te vede la rându-i și, galant, prestidigitator, îți ține ușa pentru a intra. Mai văd apoi doar favoriții lui ce răsăreau dintre fel de fel de mici pachete ambalate în culori țipătoare și vocea lui de bariton:

− Ce femeie! Oh, Doamne, ce femeie! Iar de data asta palma mătușii nu l-a mai ratat. Nepoate, ai ochii cam lăcrămoși, nu cumva te-ai îndrăgostit la optzeci de ani?

Bătrânul ovrei a murit, iar moștenitorii n-au mai știut cum să facă acele prăjituri fabuloase, așa că magazinul s-a închis.

Întinerim, eu am acum patruzeci de ani, iar unchiul se apropie de opt și-i cumpăr dulciuri de la un magazin de cartier, căci nu-mi place să văd copii plângând, dar eu nu te-am uitat.

Mai parchez mașina în fața magazinului părăginit sperând într-o minune.

Mă întreb dacă mă mai ții minte. Aș vrea să te mai văd odată.

Dacă vei citi această scrisoare, scrie-mi!

***

Explicație:

Să presupunem că avem un sistem inerțial A.

Pentru doi observatori  (A1 și A2), aflați în interiorul sistemului inerțial A, timpul curge constant cu valoarea ta1= ta2=x.

Să mai presupunem și un sistem inerțial B, având și el doi observatori B1 și B2, dar în care timpul curge constant cu valoarea tb1=tb2= – y.

Pentru obsevatorii A1 și A2 timpul din sistemul inerțial B li se va părea curgând invers și accelerat, cu valoarea  Δ ta= -y, iar pentru  B1 și B2 timpul din A și se va părea curgând încetinit cu valoarea Δ tb= x.

Observatorului A1 deplasat în sistemul B timpul lui A2 i se va părea curgând cu Δtab= x– (-y) , iar obsevatorului B1 deplasat în sistemul A timpul lui B2 i se va părea curgând cu Δtba= (-y)- x.

Se poate demonstra că există un sistem inerțial, de exemplu C, pentru care timpul lui A1 și B1 să curgă egal și constant tA1= tB1= tc= √xy+y2= const.