Eu sunt, tu eşti, el este…

și trei deja-i prea mult.

Am hotărât să-ţi las drept zestre

pe-acest tembel incult.

Tu eşti… el e și eu sunt fost…

Sictir, de azi mi-e bine,

iar el, trezindu-se în prag cu tine,

rămas-a de uimire… prost!

Ce-a fost și ce va fi cunosc,

ca pe de rost !

***

Spirite, mici, vioaie și obraznice, agită turbulențe adânci.

Fiori de palide petale răsar de prin ierbare mucegăite țintind, cu nerușinare, glande provocatoare.

Zăpezi uitate, prin munții de cleștar ai spulberatelor mele vise, își coboară urechea la al văzduhului geamăt, încropind avalanșe de tulburi senzații.

I don’t know who speaks, I don’t know who hears me while the stallions, with myself, whinnies!

Și e deja iarnă… 

***