

Tot ceea ce ne putem imagina este real




Ora de biologie.
Bulă ascultă cu ochii pierduți lecția profesoarei:
– Corpul omenesc are, în mod obișnuit, 37 de grade celsius, sălbăticiunile au în jur de 39 de grade, iar păsările chiar 42… Bulă, mă asculți?! Repetă ce am zis!
– Omul are în jur de 37 de grade celcius, când devine sălbatic are 39, iar când vede o păsărică are chiar 42!
Reporterița, la începutul anului școlar: – Și, cum credeți că va fi ziua de mâine? – La fel ca azi, răspunde o panckistă. – Iar mâine, peste niște ani, voi v-ați gândit? – Da. Cred c-ai să fii moartă.
‒ M-ai sunat!? Abia acum am văzut…
‒ Da, voiam să știu de tine.
‒ Sunt bine, scuză-mă dacă te-am îngrijorat. Ce face bunica?
‒ Ne îngroapă pe amândoi… mi-e dor, mi-e dor de casă, mi-e dor de tine… mi se sfâșie inima.
‒ Dacă eu pot, aici, trebuie să poți și tu, acolo. La urma urmei este vorba doar de-o distanță…
‒ Ce spui tu, străine? Distanță? Când eram la Cluj nu era distanță, făceai șapte ore cu trenul.
‒ Mami, te pui cu ăștia? Ca să le iasă la număr sunt în stare să te injecteze cu virus. Șezi în casă, pune pe-o vecină să-ți ia cumpărăturile, îți trimit eu bani, și lasă… nu mai durează mult, că tâmpită-i lumea, dar nu de tot!
Voi v-ați gândit vreodată pentru ce trăiți?
Sigur!
Mereu pentru ziua de mâine, pentru supraviețuire…
Dar copilul ăla, ce abia iese din burta mamei, oare la ce se gândește?