‒ Uite! Părul tău e fosforescent
Stătea în spatele ei, așa cum ședeau în vârful colinei pe care o urcaseră chiuind și împungându-se, iar soarele apunea.
El ridica, cu amândouă mâinile, părul ei bălai și râdea.
Și ea râdea, dar ceva, acolo înăuntru, se întâmpla. Nu știa ce, doar că prietenul ei, prietenul ei din copilărie nu mai e la fel.
Simți o înfiorare.
El, la rândul lui, simți o zguduire interioară și se întoarse spre ea.
Se priviră în ochi. Flăcări ancestrale străluciră în amândoi.
Acri, bre…
Mistrețul cu colți de argint…
Am un bade, oier din tată-n fiu, care-și cânta doina-n fluier, se acompania cu behăitul oilor și cu lătratul câinilor. Dar, amu’, de n-ai un radio cu MP3, un laptop cu CD și modem prin satelit, se cheamă că nu se ezistă. Bașca, când ai și-un capăt de pădure și trebuie s-o tai tu primul, că de nu au alții grijă, și cine-ți încarcă acumulatorii de la mașini, că ele bat pasul pe loc, nu merg la drum lung, să se încarce din dinam, decât sculele lu’ Nhihăiță. C-așa-i, am și eu o parte de vină la schimbările astea climatice, doar clitorisu lu’ Greta știe…
Dar să nu deviem…
Cum ziceam, amicul oier, căruia i-am istalat solare, eolienne, ba chiar și-o mică hidrocentrală pe-un pârâu, în vârf de munte, a trecut pe la mine.
Din prima mi-a dat vre-o cinci aparate de radio: Nu-ș ce au da’ a doua zi nu mai merg…, ș-apoi a început să scoată… niște caș, urdă, brânză frământată, două roate de cașcaval și… aici m-a spart: cârnăciori de mistreț și pastramă de urs.
Mi-am stăpânit cu greu starea de efuziune, nu cade bine, tre să te menții drept, orice slăbiciune urmând a fi speculată, așa că i-am mulțumit frumos, am aruncat, demonstrativ, în coșul de gunoi, chinezăriile aduse și i-am promis că, până duminica viitoare, îi fac un aparat care să prindă și Radio Erevan .
Acu’ stau și ronțăi: ce-ar mege lângă niște cârnăciori de mistreț, ca să nu fie banal, c-așa cu muștar merge și un mic cu soia.
Absolut, niște fasole făcăluită cu multă ceapă prăjită deasupra, că-i toamnă bre, animalul trebuie să înceapă pregătirea pentru hibernare, stinsă cu gogoșari în oțet, și nici un cornison n-ar strica.
Merge și-un ou la capac, dar și-o „Busuioacă de bohotin”, ulei, frate, de-a trebuit să fac șpriț ca să nu mă machesc!!!
P.S.
De după vizita lu’ domn futograf Mirciulică, azi, când am vrut să scot dopul de la sticlă, am descoperit că mi-a dispărut tirbușonul, și era unul mișto, din inox, cu desfăcător de capace… dar inginerul se descurcă!
😉
S-aveți poftă!
Autumn cat
Atavism ancestral
‒ Ți-ai refuzat vreodată, vre-o ceva?
‒ Nu, chiar dacă unele chestii le-am obținut mai greu…
‒ Cum ar fi?
‒ Păi, de exemplu, o gagică. Nu reușeam deloc s-o aduc în patul meu.
‒ Și-atunci ce-ai făcut?
‒ I-am tras-o în patul altuia. M-a costat oleacă da’ a meritat.
‒ Cum ai făcut?
‒ Banal de simplu. În prima expediție pe care-am avut-o în Bucegi i-am zis prietenului ei că, după ora două, după ce adorm fetele, facem o chindie bărbătească. Desigur, am luat băutura și-am vorbit cu ceilalți băieți să-l îmbete bine, iar eu m-am strecurat în cortul lor. Fata, somnoroasă, întuneric, întuneric, i-am tras-o de două ori. A adormit copila satisfăcută, torcea ca o pisică, iar eu l-am adus pe amicul chitrofonit și l-am culcat lângă ea.
‒ Și toată treaba a rămas așa… fără urmări?
‒ Eee, fără urmări… Tipa a rămas gravidă, iar amicul s-a jurat că n-a atins-o, da’ nu l-a crezut nimeni. Acum au o căsnicie fericită chiar dacă ei sunt amândoi bruneți, iar copilul îi roșcovan și cică seamănă leit cu stră-străbunicul patern al fetei…
Lașitate tehnologică
O formă de lașitate. Dacă pentru occidentali această lașitate sentimentală se bazează pe comoditate, o comoditate indusă de tendința tehnologică: de ce să mă deplasez până la sora mea, costă; e mai ieftin să-i trimit o telegramă, o vedere, un e-mail, iar aici nu cheltuiala în sine este importantă (nu-i zice asta unui scoțian) ci teama, la un estic, un balcanic, distanta edulcorează, fiecare își creează ficțiuni pe care se bucură apoi a le suprapune.
Trăgând o linie, este vorba de o puturoșenie indusă de tehnologie.
„Sunt gesturi vechi, mama mea le-a făcut…
o continuitate ruptă,
Bătrânețea este intolerantă.
Noi suntem intoleranți și lași.
Privirea ei, privirea ta, și-i zici să plece.
Plutonul de execuție care ridică armele.
Secunda când totul a plecat greșit,
Așa, ca glonțul care pe țeavă tocmai a ieșit,
Prea tare!!!
Iubirea este magică!
Mihail stories 