– Iubi, a început filmul?

– Nu, dragă. Până nu vii tu nici nu începe, doar fac repetiții.

@ECiocu

Măi, da’ și dacă-i prinde careva (că-s vremuri când nu prea mai poți ține minciuna ascunsă multă vreme), ca pe șmecherii de la Sanepid în inspecție, cu șoarecele într-un buzunar și chitanțierul de amenzi în celălalt, Nuremberg scrie pe ei.

O să fie plin de spânzurători!

But also if someone catches them (that’s a time when can’t really keep the lie hidden for a long time), like the tricksters at Sanepid in the inspection, with the rat in one pocket and the fines in the other, Nuremberg you will see written on their foreheads, with soldering iron!

It’s going to be full of gallows!

https://youtu.be/7Bh5_agUxAA

… iar când mă uit în dulăpior, canci făină, doar o lingură, două, pe-un fund de pungă.

Dar eu, când mă pornesc, ca diezelu’, așa, mai încet, da’ și când începe să tureze… și când mă mai roade și pofta, îi jali bre!

Bag capu-n dulapul cu făinoase și… Hopa! o pungă cu griș. Nu se știe de când răposată că eu nu prea le am. Aha! Când am făcut supă cu găluște!

Bagă, frate! Scrie pe ea: Produs obținut prin măcinarea grâului? Scrie. Păi făina din ce-i? Din bambus?

Un ou bătut c-o linguriță de zahăr, un strop de esență de rom, cele două linguri de făină și restu’, cât încape, griș. A ieșit o malahie terșioasă și, chiar când voiam s-arunc totul, mi-aduc aminte de rețeta de găluște: se lasă să se umfle grișul; l-am lăsat un sfert de oră, mai mult n-am răbdat, ș-apoi am pruces la activitatea propiu-zisă. Tigaia mea a veche (n-am aruncat-o pentru că-i ideală pentru clătite și omlete, sâc!), un strop de ulei, malahia turnată în parte îndepărtată de unde apoi, prin mișcări laterale, o întinzi pe toată suprafața cratiței, focul micșorat la juma’, o țigară ș-o cafe, c’asta e plășerea me (de fapt a fost o bere – licență de necesitate 😉 ).

Prima, de control. Nu-i rău, îmi zic: forjă, Nhihail!

Recomand dulceața asta. Îi aproape peltea și-are un gust… de se simte pulpa căpșunei pe limbă.

Boim cu dedicație, dar nici prea mult că devine grețoasă.

Le rulăm artistic, le presărăm cu zahăr vanilat și… Gata!

S-aveți poftă!

P.S. au fost șase, dar două le-au mâncat motanii 😀

Ultima știre din mahala

S-au deschis terasele… Îl scot pe Fido la o plimbărică. După ce m-a băgat prin toți mărăcinii, mă aciuiez și eu la o berică. Cu un țap bine gulerat, răscrăcănat și cu un chiștoc în colțul gurii, mă simt pe felia mea, exhalt !!!

– Ce faci inginere?

Paradisiaca mea se destramă rapid. Cu priviri vulpești și mișcări de șacal nemâncat de un an, se înșurubează la masa mea un ins pe care-l cunosc, vag…

– Ce vezi, încerc să-i mai tai din macaroană.

Bem din halbe…

– Da’ ai mai pus pe tine…

– Și-i de bine, ori de rău?

Îl văd foindu-se… cum ar suci-o, cum ar brodi-o tot nașpa pică, așa că-și trage adânc nasu’ și lansează o flegmă direct pe un copăcel. Fido amușinează, saltă cracul și-și reclamă supremația asupra teritoriului, cu un jet consistent. Discuția așa trenează de stă pe loc. În disperare de cauză tipul atacă:

– Cum faci tu să regulezi o femeie?

– Vrei detalii? Du-te pă NET, și dau să mă ridic,

– Nuuu, da’ cum faci, așe… ca să-ți pice la pat?!!!

Mă uit la el. Nu pare beat. Mă uit și la mine, pe dinuntru…

– Mă copil, mai întâi îndepărtezi frica…

Mă ridic, Fido mârâie în zgardă. Îl las pe ins să ronțăie în tihnă și decolez în trombă.

Azi, tot cu Fido, îl văd că apare. Zgâriat tot pe ochi, da’ fericit:

– Coane Mihai, am făcut cum mi-ai zis, ești mare ombre, mare!!!! Am făcut cum mi-ai zis, a protestat ce-a protestat, dar până la urmă…

– Până la urmă ai să dai de dracu, mă!

– De ce ?

– Păi d’aia, c-ai îndepărtat frica aia prea mult !!! Ș-apoi… eu ziceam de-a ei, nu de-a ta!

***