Călătorind cu 99.9999999999999999999995% din viteza luminii
Unul dintre cele mai distractive nume pe care le-am întâlnit în sectorul fizicii este „Oh My God Particle”. Oamenii de știință se referă, de asemenea, la această particulă ca „particula ermahgerd * ” (glumă, glumă, dar nu se cheamă așa, ci se numește „Oh My God Particle”). Acum, primul gând care ne-ar putea apărea în minte ar fi Higgs Boson, carea fost descoperit în 2012. Acest lucru nu este prea surprinzător, deoarece mass-media îl numea „Particula lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, aceste două particule sunt foarte diferite.
(99,9-foto1)
Deci, ce este particulaOh, Dumnezeul meu? Ei bine, este un proton mai prostuț de felul lui… De unde numele?Acest proton are energia echivalentă cu a unei mingi de baseball care care se deplasează cu 90 km / h (56 mph)!
Acest tip de particule sunt cunoscute îndeobște ca raze cosmice, fiind, în general, constituite doar din protoni, dar pot fi uneori și atomi de heliu, sau chiar electroni. Ceea ce le face atât de interesante este faptul de a călători cu o viteză apropiată de cea a luminii, iar Oh, My God! sunt cele mai rapide observate vreodată.
Descoperit în 1991 în Utah, această particulă de energie foarte mare ar putea să provină din jurul găurii negre supermassive din galaxia Centaurus A. Acum am menționat că are o viteză aproapiată de viteza luminii …Cât de aproape? Ei bine,un asemenea proton are un nivel de energie de aproximativ 50 jouli, suficientă să aprindă pentru scurt timp un bec cu 50 de wați. Acest lucru nu pare să fie o energie foarte mare, dar deoarece un singur proton cântărește doar 1,67e-27 kg (sau 0,167 cu 26 de zerouri înainte de el), trebuie să aibă o viteză incredibilă.
Și această viteză a fost calculată că ar fi de aproximativ 99.9999999999999999999995% din viteza luminii! Asta înseamnă că, într-o competiție ar veni pe locul doi, în urma fotonilor, cu doar1,5 x10 -6dintr-un metru, într-o secundă.
Nu vă faceți griji, deși această particulă are energia de masă a unei mingi de baseball, dacă ați fi lovit de unul dintre aceștia în cap, în timp ce mergeți pe stradă, nu veți cădea pe josinconștienți căci, la dimensiunle sale, se va strecura printre atomii din care sunteți alcătuit fără să îi atingă.
Sper că acum puteți realizade ce se numește Oh, My God! Particle … oamenii de știință care au detectat această particulă au strigat probabil asta atunci când au descoperit cât de repede călătorește unsimplu proton.
* ”Oh My God” pronunțat în joacă”ER-MAH-GERD”, ca și cum ați fi pletic, sau ați purta un aparat dentar.
Ex:”ERMAHGERD MAH FRAVRIT BERKS” − ”Oh my god, my favourite books!”
Îmi trebuia o procură, că v-am zis că am un capăt de vie la Focșani, să pun un neam să se ocupe de toate cele, în locul meu, da… și mă duc la un notar:
‒ Uite-așa și pe dincolo, dă-mi și mie o hârtie.
Un conțopist, la un birou. Alături, încă un birou geamăn la care manipulează, expert, un vraf de hârtii o cocoană trecută, platinată, și puțind în așa hal a parfum ieftin încât aerul e aproape irespirabil. În jurul meu, și pe hol, persoane din toate categoriile sociale, cu vrafuri de hârtii, sau cu vestitele dosare cu șină, din privirile cărora poți să-ți dai doctoratul în psihologie.
‒ Buletinul!
‒ Poftim!
‒ Copie după buletinul dumneavoastră și a persoanei care doriți să vă reprezinte.
‒ Da’ la ce vă trebuie? Nu aveți, iaca acolo, o imprimantă, iar dacă datele pe care vi le ofer eu, nu sunt corecte, persoana nu va putea să-și exercite drepturile, deci nu vă implică pe voi cu nimic.
‒ Nu se poate. Astea sunt regulile.
Eram calm. Dormisem bine azi noapte, dimineață m-a anunțat un verișor că am un nepot de trei kile, șase sute, dolofan și gălăgios, așa că mi-am mutat hoitu’ acasă și l-am sunat pe împricinat:
‒ Giolbaneee, ai bolentinu’ la tine?
‒ Da, da’ di și mă?
‒ D-aia! Fă-i o poză cu telefonul și trimite-l la mine.
‒ Apăi, di ci?
‒ D-aia, nu mă enerva de dimineață.
Primesc poza, o cropez, o mai salubrizez, și-mi zic, ca un om civilizat, ce să stric două coli de hârtie… pun și buletinul meu, îl scanez și fac un colaj, dau să sune și mă întorc vioi la notar:
‒ Poftim! îi zic când ajung la rând, că’ntre timp se mai adunase popor.
‒ Buletinul, zice acesta.
Mă scarchin în portofel, draci! Buletinul a rămas în imprimantă.
‒ Da’ nu l-ai văzut mai acu’ o oră? încerc eu.
‒ Nu, grăiește moaca, trebuie să le compar.
Asta m-a enervat. Eu mă enervez, ori repede, instantaneu, ori clocotesc și nu-i bine. Acum a fost instantaneu:
‒ În cazul în speță, faptul că am prezentat doar o copie fidelă a unui document nu poate conduce la ideea de fraudă pentru că prevalează buna intenție. Baladez pe telefon: Prezumția de nevinovăție, îi dictez, conform Declarației Universale a Drepturilor Omului (art.11) cât si ale Constituției României Legea nr.30 din 18 mai 1994 (art.23 pct.11) și ale Codului de procedura penala (art.4).
Mai mult, atac atunci când văd că deschide gura, validarea unei copii conforme cu originalul, prin examinare vizuală, este subiectivă, putând exista diferențe subtile, care pot scăpa și unei priviri profesionale.
‒ !!!, aici a sughițat.
‒ Nu mă întrerupe că-mi pierd firea. Deci! Acest document nu este originalul, dar este copia lui fidelă, obținută pe un dispozitiv care nu poate fi acuzat de înșelăciune.
‒ Nu se poate. Această copie poate fi măsluită.
‒ Da?! Poți spune că acesta este un fals? iar dacă „nu” cu certitudine, atunci te poți baza pe buna mea credință și, dacă nici atunci, poate datorită unei suspiciuni subiective, sau a unui exces de zel, poți confirma autenticitatea documentului printr-un simplu telefon la organul emitent. Acesta va confirma, sau infirma, fără dubiu, corectitudinea datelor înscrise în documentul pe care ți l-am dat.
‒ Noi nu ne ocupăm de asemenea lucruri. Noi vrem documentele originale.
‒ Adică refuzi un drept pe care îl am prin constituție. Păi, în cazul acesta, baladez în continuare cu degetele pe telefon și-i bag din burtă: Îngrădirea drepturilor cetățenești au urmări foarte grave, până la privarea de libertate. Tu ce crezi, camerele alea de supraveghere, de sus, sunt puse doar cu un simplu scop? Să nu-ți aduc ciocolată la Jilava…
Se îngălbenește, ia foaia de hârtie și urcă cele trei trepte care duc la biroul notarului. Ușa a rămas întredeschisă așa că pot auzi vocea răgușită și enervată a ăstuia:
‒ Dă-i mă procura aia! Ce, nu vezi? Vrei să ne spurce peste tot? Și-apoi vino să-ți frec chelia aia de dobitoc.
Iau rahatul ăla de hârtie ca pe un trofeu și-i arăt cu degetul camerele de supraveghere de sus:
‒ Dihanie, prin alte părți, pe unde am fost, alea chiar sunt originale, nu plastic chinezesc, iar pe-acolo, fac un gest larg: voi nici n-ați exista, pentru că, doar cu un simplu click, se află despre tine și când te-ai căcat ultima oară.
‒ Dar nu te agita, continui după o pauză de efect, căci oricum toată lumea știe că ești căcat pe tine! Să fii iubit!
[Hook: Smiley] Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni
[Verse 1: Doc] Toţi vrem să fim speciali Să trăim vieţi de film, regia Şi scenariul să le semnăm noi Unde semnez? dă, dă, dă-mi foi Că-n ziua de azi eşti cam cât ai E tare când iei şi rău când dai Plus că dacă stai cu frică nu pică Nici de-o mămăligă fiindcă n-ai mălai Vrei să fi cool, dar ce vrei să fi, furi Bagă sală de luni că tre’ să fii dur Influenţe în jur, e greu să fii pur Când te aud, uneori, îmi doresc să fiu surd Alteori, la câte văd, îmi doresc să fiu orb Bunica îmi zicea: „Vreau să te ştiu om Să te ştiu domn”, dar nu mă ştiu eu Şi fără buletin e cu-atât mai greu
[Hook: Smiley] Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni
[Verse 2: Smiley] Mă uit în jurul meu, alte versiuni de eu Mă-ntreb: „Oare-aşa vrem noi sau aşa vrea Dumnezeu?” Acelaşi păr, aceeaşi faţă, acelaşi ideal în viaţă Uite cum orice minte limpede se pierde în ceaţă Cu buletinul pierdut sunt doar o mână de lut Pe care-o modelează alţii cum vor, uite ce-au făcut Din mine, m-au făcut un tine, mă confundă cu oricine Mă mută dintr-o parte-n alta aşa cum le convine
[Hook: Smiley] Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni
[Verse 3: Doc] Okay, okay, eu cine sunt şi ce vreau? Sunt ce-am cumpărat? Sunt ce beau? Sunt ce-am parcat? Unde stau? Sau astea doar redau Cât de mici suntem? Şi n-ai ce să zici că pici între Sanse vin, te oftici când trec Mai bagi un cântec Mai bagi la pântec că ăştia suntem Şi ne ghidăm după unul, după altul Dar unul şi altul au blaturi, dar tu Nu tre’ să ştii atât de multe, lasă Tu fă-ţi din bani un munte acasă Vorbă de fumător: Cui îi pasă? Porcul, vita, pui în plastic, pui în plasă Scoţi pe masă, dar tu cine eşti? Cui îi pasă?
[Hook: Smiley] Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni Pierdut buletin, nu mai ştiu de unde vin Nu mai ştiu cine sunt sau de când sunt pe pământ Doar un lucru reţin, că semăn cu tine Şi poţi să-mi dai buletinul tău că nu se prinde nimeni
Mihail stories 