Dacă o problemă poate fi rezolvată, ce rost are să-ți faci griji pentru ea. Dacă însă nu poate fi rezolvată, la ce să-ți bați capul cu ea.
Étudier en rouge

Dacă e duminică…
… e friptură!!! 😉
Friptură de porc cu frecăței
Nu insist, carnea se prepară cu două trei zile înainte: frecat cu sare (obligatoriu fără iod, d-aia grunjoasă, pentru conserve), cu cimbru, usturoi și boia de ardei, ați mai văzut, doar că acum n-o punem pe grătar ci într-o tigaie (arată cam rablagită, dar prăjește bine și nu mă îndur de ea 🙂 ). Se pârpălește carnea pe ambele părți până s-a ars un pic, dar un pic! apoi se adaugă apă și o linguriță de ulei și se lasă la foc mic.

Capac, obligatoriu, iar cei care nu poartă ochelari să-și pună niște d’ăia tehnici.
Când sosul a scăzut îl transferăm într-o cană, adăugăm două linguri de ulei și prăjim la foc mare ( Atenție că face urât, vaporii de apă ies violent din carne și, realmente, saltă capacul de pe tigaie).
Când s-a rumenit puneți, cu fereală, restul de zeamă și închideți focul.

și o dați deoparte. Asta-i fripturica, moale de se topește în gură și cu un gust divin.

Acum, partea a doua a programului: frecățeii!

În aceiași tigaie se pune o lingură de unt și se călește șunculica cu măslinele.

Apoi se adaugă roșiile,

Iar când sunt călite pe jumătate se adaugă brânza de burduf,

Iar când s-a omgenizat, două ouă, concentrat de legume și mărar.

Se amestecă cu grijă, apoi se pune capacul și se lasă la foc mic până când începe să miroasă a ou ars, apoi se oprește focul și se mai lasă de-o țigară ca să se desprindă de fund.

Compoziția se așează lângă fripturică și arbeit! 😀

Merge la nebunie cu castraveciori de țară, murați, și se stinge cu șpriț de vin alb și sec.
S-aveți poftă!
Undeva, cândva, păsări cântătoare…
Azi am fost avertizat că data viitoare, când intru, să intru numa’ cu masca pi bot.
I-am zis că, peste zece zece ani când voi mai trece pe acolo, e posibil să se răzgândească 😉 😀
Lumina trece pe roșu
Filozofii metafizice
La pensiunea Nhihăiță…
Avem azi:
Ciorbă de oase cu fidea

Iar la felul doi: Tocăniță de păstăi cu carne de porc

Nu-i asta. Ăștia-s cartofii de la tocăniță, înăbușiți în tuci.

Nici asta. Asta-i ceapa pusă la călit în uleiul de la cartofi.

Eeee, te-apropii, dar aici nu-i decât păstaia pusă la fiert cu carnea de porc.

… iar aici roșiile puse la călit când ceapa a devenit aurie. Apoi se adaugă bulionul, un pic de piper și vegeta după gust, se mai dă într-un clocot și se amestecă toate.

Se mai pune mărarul și usturoiul și se bea un pahar cu bere!

Acu’ ai ghicit, asta-i! Dar nu-i bună acum, mai peste trei, patru ceasuri, să tragă sosurile și să se uniformizeze gusturile.

Nu te-ai săturat cu zeama aia lungă? Ia o ciocolată și taci!
😉 😀
Când te mâncă…
și n-are cin’ te scărchina! 😉

Spuneți voi dacă-s sănătos cu capu’ 😀
… da’ am avut sculă bazată, altu’ moare ș-așa n-are!!!
