Mi-a adus un amic niște lămpi UV. M-am învârtit un pic pe lângă ele și-apoi mi-am adus aminte că am niște socluri de neoane cu amorsare electronică așa că:

Arbeit!

Se minunează și mâțele 😉

… și-n final a ieșit killeru’ dă covizi 😀

Mai fac, c-am marfă!

But is true 🙂

O pernă în plus

Plouă, mă plouă până în chiloți,

Mă plouă-n esofag, adânc și fals.

Și plouă cu minciuni

Cărbunii nu mai sunt

din antracit.

Mă plouă cu prostii,

Vrăjeli de popă tuns,

Doar fulgi de turbă fumegândă

și-i jale.

E cineva să mă audă?

Se întâmpla într-o seară,

Comună și banală,

La gară.

Stau de prost, aștept al ei raport:

Găsește altă fraieră, frumosule,

Că eu ce te-am pupat

Pe ce aveai și tu mai drag.

Mă plouă-n esofag, adânc și fals.

Mă plouă cu minciuni.

O mâță neagră calea mi-a trecut.

Cărbunii nu mai sunt

din antracit.

Patul e prea mare și îmi e frig.

Cărbunii nu mai sunt, de antracit.

                     ***

… dar nu mai sunt ce-am fost. Dacă înainte ceva vreme tăiam ș-apoi măsuram, și-a draku chiar ieșea, amu’ măsor de trei ori, mă sușeșc, mă răsușesc, bat pasul pe loc. Mi-am pierdut curajul.

Devine din ce în ce mai clar că steaua mea se cam pierde la orizont 😉

Se la vie, toujour parșivă!