Vinete și pompieri

Trei mașini de pompieri, trimise la o femeie care cocea vinete, în Constanța. Fumul gros a speriat vecinii

Pompierii constănțeni au fost solicitați în jurul orei 22.30 a serii de 4 august să intervină la un incendiu ce se manifesta la un apartament situat la primul etaj al unui bloc turn de pe bulevardul Tomis nr. 334. Fiind vorba de un bloc turn și cu spatii comerciale la parter, ISU Dobrogea a trimis la fața locului mai multe mașini de intervenție – două autospeciale cu spumă și apă, dar și o autoscară. Plus autospeciala de transport victime multiple. Când au ajuns la fața locului, pompierii au constatat, potrivit reprezentanților ISU Dobrogea, că informațiile nu se confirmă. Mai exact, nu exista nici incendiu și nici victime. Fumul puternic ieșea dintr-un apartament unde o femeie cocea vinete.

Libertatea


Din bucătăria…

meșterului drege și strică de frică!

Misiune: a se confecționa două preamplificatoare pentru microfoane profesionale

Old school:

CIMG4228
Documentare și design
CIMG4240
Varianta finală a cablajului
CIMG4241
Decuparea celor două plăcuțe de textolit placat cu cupru
CIMG4244
Găurire cu burghiu de 0,7mm. pentru petrecerea terminalelor componentelor electronice
CIMG4246
Curățare și spălare
CIMG0222
Picturi rupestre 😉
CIMG4250
Decapare în acid azotic
CIMG4255
Îndepărtarea stratului de vopsea
CIMG4275
Plantare componente electronice
CIMG4272
Mission accomplished

Și… pentru că tot veni vorba de bucătărie, luați de-aici:

CIMG2378

😉

Fragilă scânteie

Copil, spunea tata Mönkhbat, simte timpul. Timpul nu e doar longitudinal precum axa vederii, timpul accede spre cer la fel cum te trage spre pământ. Te dansează din dreapta în stânga și-i prea plin de sine. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă.

‒ Ascultă vibrația timpului, copil, și sincronizează-te. Urcă împreună cu el urcușurile, dar refuză-i coborâșurile și vei trăi într-o viață pe cât trăiesc alții în trei.

‒ Dar cum să fac asta tată? Am închis ochii și e doar întuneric.

‒ Este întuneric pentru că privești înainte, acolo unde nu mai ai ce vedea căci pleoapa nu mai lasă lumina greoaie să ajungă la tine. Acum ochiul trebuie întors spre înlăuntru acolo unde o altfel de lumină, mai iute, te va duce unde vrei tu. Gândește-te la un măr, cel mai frumos măr pe care l-ai avut în palme și-acum ești un vierme care sapă prin el. Sapă, sapă… sapă și iese la lumină. La prima lumină a vieții lui. O vezi Ganzorig?

‒ Da, tată. Scânteiază, mă văd și pe mine…

‒ Pe tine?

‒ Da. Eu dorm, visez, și…

*

Afară se aude tropot de copite:

‒ Mönkhbat! Predă-te altfel ordon să te ucidă.

‒ Niciodată!

Săgețile pătrund prin pâsla iurtei și-i străpung pe toți cei dinnăuntru. „Fiule… ”, mai apucă să grăiască tatăl, cuprinzând în brațe copilul străpuns de o săgeată.

*

„Tată? Tată?! Unde ești? Aici e întuneric. Am privit, și înainte, și înapoi. Tataaa… Mi-e frică!”

                                                                          ***