Punctul de lucru al electronistului amator

acum 15 ani,

și azi 😉

Uvertura din 1812 a lui Ceaikovski

Uvertura din 1812 a lui Ceaikovski folosește artileria în secțiunea de percuție. Ceaikovski a folosit o gamă largă de dinamici în lucrările sale, de la un pianissississississimo în simfonia „Pathetique” la forțele cvadruple de la sfârșitul anului 1812, poate unul dintre motivele pentru care este o selecție preferată pentru concerte în aer liber.

Tchaikovsky’s 1812 Overture uses artillery in its percussion section. Tchaikovsky used a wide range of dynamics in his works from a pianissississississimo in the „Pathetique” symphony to the quadruple fortes at the end of the 1812, perhaps one reason why it’s a favorite selection for outdoor concerts.

„Wear a mask, or go to jail” (1918 Spanish Flu)

Barolomeu se burzului:

   – Sângele ăsta de iapă virgină nu-i bun de nimic.

   Roti furios privirea și, cum cel mai aproape se afla ucenicul, își încercă rezistența baghetei de abanos pe spinarea lui.

   Orfanis răcni ca din gură de șarpe și, în încercarea disperată de a scăpa de ciomăgeală, dădu peste una din lămpile fumegânde care creau un pentagon perfect. Lampa se vărsă și amândoi se năpustiră să stingă focul.

   Gâfâind, Marele Mag se așeză la măsuța din lemn.

   – Nu am atins nimic, se văicări Orfanis pipăindu-și spinarea. Mai mult ca sigur sângele conține impurități…

   Bartolomeu înclină tăcut capul. Dacă lanțul eșecurilor se prelungea se putea aștepta, în cel mai bun caz, la alungarea din oraș, căci era peste poate ca el, socotit cel mai bun vrăjitor din jumătate de țară, să nu poată evoca nici măcar un drăcușor, acolo.

   Dacă l-ar putea îndepărta pe puști, mezinul seniorului Alfonso, trimis în ucenicie, ar mai putea risca o încercare, fără ca nimeni să nu știe…

   Luă o pană de pe pupitru:

          „Meșterului Corrason, așa-zis furnizor de produse magice.

          Aflați că eu, Bartolomeu, licențiat în științe oculte ale Academiei

          de la Alexandreea, uns cu titlurile de Mare Artist Vrăjitor la

         Conclavul Marilor Vrăjitori de la Paris și de Întâiu Stăpânitorul de

         Puteri magice, etc, etc. nu am găsit niciodată atâtea defecte în produsele

         livrate mie, ca acum de când sunteți furnizorul Casei de Alfonso.

         Așa-zisul sânge de iapă virgină nu poate fi decât ultimul sânge pe

         care l-a pierdut, înainte de menopauză, scroafa care vă onorează

         curtea rânind în noroi.

         Așadar, nefiind mulțumit de produsul domniei voastre, vă cer

        să înapoiați banul de argint dat ca plată.

        Așa să faceți, altfel o să vă transform într-un broscoi plin de bube,

        ca să rămâneți de pomină, exemplu pentru toți cei care vor să-l înșele pe

        Marele Mag Bartolomeu”

   Îl strigă pe Orfanis:

   – Du-te la meșterul Corrason și înmânează-i scrisoarea asta, fără ai da binețe. Așteapți până-ți înapoiază banul de argint apoi te întorci fuguța și să nu aud că ai poposit la cârciuma lui Orhei că jar mănânci!

   Privi, critic, lucrarea: Focul stersese urmele pentagramei pe care, cu câte eforturi, încercase să o facă cât mai perfectă. Umplu din nou cu ulei de rapiță candelele și le așeză  într-o poziție aproximativă.

   – Ei bine, grăi în liniștea atelierului, să merg mai departe măcar de dragul experienței. Voi invoca mai cu ardoare, mai vibrant. Lipsa credinței în puterile tale e mai mereu cauza insuccesului. Apucă bagheta cea mai bună ( de aur, cu capete de argint) și se așeză chiar alături de semnul magic, intersecția bisectoarelor. Apoi, furând des cu privirirea în cartea deschisă alături, pe pupitru, presară un pumn de ierburi magice în pentagramă și începu:

   – In nomine diaboli, clamito! Oriatur ex Abaddon!

   Un fulger izbucni în inima pentagramei. Șerpi de foc se năpustiră în toate direcțiile dar parcă mai ales înspre el.

   Tremurând, Bartolomeu căută un reazăm. Se sprijini de pupitru răsturnând de-a valma cerneluri, pene, și pergamente. Își miji ochii, scrutând în ceața care umplea acum spațiul magic: Am obținut ceva!

   Ceața se destrămă iar în centrul pentagramei văzu o ființă care, cu oarece imaginație, semăna cu un om.

   – Nu-i chiar ce m-am așteptat, dar pare totuși un demon adevărat, bolborosi în barbă.

   Prefăcându-se sigur de sine, așa cum nu era nici pe departe, strigă sfidător:

   – Înapoi drace! Te somez să-mi dai ascultare!

   Glasul i se frânse. Un amestec de plăcere și groază puse stăpânire pe el.

   Demonul își ridicase mâna, acum ducea focul ivit în vârful degetelor către un obiect pe care-l ținea în gură, scotea fum! Barolomeu scăpă un ignet și se apucă mai cu nădejde de pupitru.

   Suflând fum pe nări, demonul privi în jurul lui:

   – Oops!
*
După ce plimbă alene privirea prin încăpere, demonul luă pe neșteptate o hotărâre. Cu glas tunător, ce răsuna între cei patru pereți, începu să vorbească:
– Ce întâmplare amuzantă! A realizat dispozitivul în mod aproape perfect. Cinci surse de infraroșu, iar vibrațiile moleculare sunt produse, probabil, prin rostirea unei vrăji.
Hei, tu!
Bartolomeu fu cât p’aci să sară până-n tavan.
– Daaa, behăi cu glas stins.
– Ești vrăjitor, solomonar?
– Vrăjitor, răspunse Bartolomeu, adunându-și curajul risipit. Și, nădăjduind să-l împresioneze și mai și, adăugă: sunt Licențiat în Științe Oculte și-ți poruncesc să-mi slujești.
Demonul nu păru a se sinchisi de ultima parte a frazei și continuă să examineze încăperea.
– Ce reconstituire perfectă, șopti visător. Mă întreb dacă n-am avut norocul să dau peste…. Nu cumva oi fi Faust?
– Nu. Bartolomeu, Mare Artist Vrăjitor, licențiat al academiei din Alexandeea.
– N-am auzit, zise demonul cu un gest cam în lehamite. Eu mă numesc Vasile.
Bartolomeu își dădu seama că situația îi scapă cu totul de sub control. Se agăță de acest cuvânt:
– Vasil… Oi fi un sfânt căzut în tenebre de la Constantinopole…
– Pe-acolo… Uite, trăncănind așa n-o să ajungem la nici un rezultat. Mi-ar părea bine să zăbovesc dar trebuie musai să ajung la debarcarea din Normandia. Consultă un fel de ceas prins la mâna dreaptă: dispersia crotonilor pe acest palier temporal va scădea sub pragul de fugă peste….
– Te conjur… Bartolomeu, simțind că e pe cale să piardă primul demon incontestabil din cariera lui, puse mâna pe cartea lui de farmece.
Demonul ridică privirea:
– Ei bine! Coincidență, sau nu, unghiurile de fugă pe care le-ai stabilit închid un interval temporal de… consultă din nou ceasul, apoi pe un altul aflat la mâna stângă, nedefinit. Ai stabilit o barieră temporală absolut de netrecut. Câtă vreme nu stingi lămpile nu pot să dau nici înainte, nici îndărăt. Stingele te rog.
– În ruptul capului! răcni triumfător Bartolomeu. Ești primul demon adevărat pe care l-am evocat. Înainte de a te lăsa să pleci se cuvine să te înfățișez seniorului Alfonso, ca semn al puterii mele. Alminteri imi rupe oasele și mă arde de viu.
Vasile dezluși în vocea magului o umbră de dejnădejde.
– Bine… La urma urmei… nici nu cred că mai există vreun glonț căruia să-i nu fie determinat vectorul și turul de neamț în care s-a înfipt… De fapt mă plictiseam până în wekend… Zici că ai necazuri?
– Ce să zic… mormăi Bartolomeu. Apoi scuipând în sân: „Ptiu de ischită, diavole”. Cam așa…
Și uitând de toate începu să se spovedească:
– Eram tânăr, un veterinar fericit și zdravăn. Legătura mea cu ierburi de leac se mai află, uite colo, în vechea raniță de piele, spânzurată de perete. Într-un fel, ele m-au adus la pierzanie.
Briggeta, vădana din capătul mahalalei, a povestit cui vroia să asculte cum eu, Barolomeu, dezlegasem farmecele puse pe singura ei vițică pe care o tratasem de o cistită cauzată de stat cu dosul în balta comunală.
Orașul era înzestrat cu indispensabilul lui specialist- baba Hursia și toți crezură că mă prezint în chip de concurent.

Cum pe mine nu binevoise nimeni să mă anunțe, după ce baba făcu vreo patru farmece publice, iar eu îmi vedeam înainte de treabă cu oile umflate după ce au mâncat trifoi, pe babă o apucă pandaliile și se procopsi cu o tuse măgărească.
Ce puteam face? Am umblat în desagă și în două săptămâni baba se ridică pe picioare. Recunoscătoare, mă prezentă în piața mare, ca pe fiul ei trimis în ucenicie la Alexandreea, de unde se întorsese, iar ea îl pusese la probă.
Faima mea se răspândi repede. Puține orașe aveau vrăjitori care să descânte și animale așa că în scurt timp bătrânul Alfonso, seniorul orașului, mă chemă și-mi oferi ocrotirea sa.
De atunci, asta-i nenorocirea mea. Seniorul Alfonso, uns cu toate alifiile, mirosi o afacere înfloritoare și mă supuse la tot felul de încercări. Ultima, își puse mezinul ucenic la mine, ca să învețe meșteșugul, dar de fap ca să mi-l fure și să-l ducă la ei în familie. Și ce să ducă? Cunoștințele de botanist a tatălui meu și prostia mea?
– Să rezumăm, grăi cu glas pe patru voci demonul, drept pentru care buchisi la unul din ceasurile de la mână. Ești în belea, se auzi acum clar vocea lui. Toată lumea te crede vrăjitor, își închipuie că poți chema demoni, fabrica aur și săvârși tot felul de năzdrăvănii, nu?
– Îi pot evoca pe demoni, îi tăie vorba Bartolomeu. Nu te-am adus aici?
Vasile mai verifică odată contorul temporal:
– Da, m-ai tradus, recunoscu el. Uite… Nu putem sta prea mult … Cum să-ți explic… Tu m-ai interceptat în timp ce călătoream în timp. Dar timpul ăsta nu e cu o apă care curge la vale. Atunci când te uiți la el, se schimbă. Există o marjă de eroare între cele două fante, mică, dar speculată artistic ne permite să ne fâțâim în jos câteva mii de ani. Venim, vedem dar nu cucerim… doar cercetăm, comparăm istoriile, le aducem la realitatea observatorului. Muncă de arhivar, acum când toți pleacă de pe Terra. Plictiseală.
Totuși, ieșind din starea de undă… Nu înțelegi…
– Ba înțeleg foarte bine. Chiar sunt Mare Artist Vrăjitor, cu acte. Ceee, credeai că titlul mi l-am câștigat cu bani? Nuuuu! Le-am încâlcit mințile proștilor ălora de-au crezut toate bazaconiile pe care le spuneam.
Ești și aici și acolo, iar aceast fapt nu poate continua mult, căci cele două jumătăți vor voi să se reunească luând cu ele tot ce e în calea lor.
Demonul se scărpină la ceafă.
– Hai să facem un târg. Cum ai sesizat corect fondul problemei… am să te corup. Pot îndeplini mici dorințe care se sting în continuum fără a lăsa urme. Deci! Ce îți dorești în schimbul libertății mele?
Barolomeu căzu pe gânduri.
*
– Ai anumite puteri? Deși pricepuse cam greu încotr-o bătea demonul Vasil, acum că mintea i se mai lipezise se hotărâ să profite: Îmi poți îndeplini dorințele?
– Mmmm… Dacă am priceput bine, bătrânul Alfonso, cel care te-a băgat în bucluc, vrea bani buni și sunători. Socoteală simplă, de negustor bătrân și hârșit…
– Adevăr grăiești, oftă Bartolomeu.
– Vasile se căută prin multiplele buzunări ale centurii sale. Strivi țigara sub talpă și privi în jur:
– N-ai și tu, o masă, un scaun…
– Nu ieși din semnul magic, se panică magul, amintindu-și de poveștile cu cei care se făcuseră frați cu dracul.
– Sunt izolat, zise vesel Vasile. Câmpul temporal nu se poate îndepărta de sol. Trecu peste liniile pentagramei și ridică câteva pergamente: da’ știu că te-am speriat oleacă…
Bartolomeu închisese ochii ca să nu vadă casa pierind și pe el căzând în cazanele cu smoală. Văzând că nu se întâmplă nimic, îi redeschise încet, pentru ai holba de-a binelea.
Demonul, instalat comod în fotoliul lui, așezase pe pupitru un mic dreptunghi de sticlă din care emanau miriade de semne cabalistice care pluteau agale în aer. Părând în mediul lui le lua în vârful degetelor și le arunca ba în dreapta, ba în stânga unde se metamorfozau și, în mici sunete duioase, se transformau în altele, închipuind o pânză de paianjen infinit de complicată.
Într-un final, exclamă triumfător:
– Trei kile juma’ de aur ți-ar fi cumva de folos? Atât pot scoate din subnivelul trei astfel ca logaritmarea în bază trei iraționale să se stingă înainte de primul eveniment notabil, adică peste 15ani, timp suficient pentru a fi cheltuit pe nimicuri.
Bartolomeu nu prinse decât un singur cuvânt:
– Aur? Poți să-mi dai aur roșu și bun să il arât lui Alfonso? Aș fi încântat…
– Bine, încuviință Vasile. Ai un recipient fără valoare, de preferință mai masiv, așa la vre-o trei kile? Puse ochii pe un ceaun, ceaunul în care Bartolomeu prepara licorile magice, îl cântări în mână, estimativ și apropie un alt cubuleț, pe care-l scoase din centura plină cu buzunărașe:
– Dă-te înapoi, să nu te arzi…
– Bartolomeu nu așteptă alt sfat și făcu un salt îndărăt.
Raza de lumină ce emana din micul dispozitiv începu să scaneze lent tuciul afumat. În 10 minute, de sub cojile de grăsimi arse, care se exfoliau încet, apăru o culoare galben-portocalie, care inundă cu săgeți de lumină pură atelierul cel întunecat.

– Pur din punct de vedere chimic și perfect autentic, spuse Vasile. Nu vei găsi aur mai frumos ca ăsta prin toată regiunea. Trei kile șase sute, mai făcu niște calcule în timp ce magul transpira vârtos: E bine. Suntem în marja de siguranță.
*
Bartolomeu se apropie temător, atinse ceaunul. Avea o expresie siderată.
– Acum ai de gând să stingi lămpile alea, sau trebuie să te transform într-o broască râioasă?
Măcar că amenințarea era lipsită de temei, magul, care văzuse imposibilul săvârșindu-se sub ochii lui, nu ținea să-l vadă aplicat și asupra lui însuși. Tremurând, apucă stingătorul: Și nimeni care să pună mărturie că izbândise! Mai mare jalea… Din fericire rămânea aurul. Puf! Făcu stingătorul. Aerul șuieră punând din nou stăpânire pe spațiul eliberat de dispariția demonului.
Cu un adânc oftat de ușurare, Bartolomeu se lăsă în fotoliu: Dus! Plecase, destul de discret, de altfel: nici măcar sufletul nu il ceruse!
Stătu îndelung în fotoliu cântărind în palme ceaunul de aur. O scânteie îi traversă privirea. Își roti privirea prin atelier mângâind lucrurile atât de dragi pe care migălos le făcuse cu mâinile lui.
Se hotărî.
Puse ceaunul la vedere pe pupitru cu o scrisoare alături.
Agale, aprinse lămpile. Se instală în înteriorul pentagramei și, cu ochii bine strânși, declamă vibrant:
– In nomine diaboli, clamito! Oriatur ex Abaddon!
O văpaie lumină cu șerpi de foc atelierul, iar când se stinse, aici nu se mai afla nimeni.

Orfanis se năpusti în atelier:
– Meșterul zice că sângele era bun și nu…
Pustiu. Se uită în chilia dormitor, nik! Ceva îi atrase atenția. Se apropie temător de pupitru. Strălucind în lumina strecurată pe fereastă, pe marginea pupitrului se afla tuciul în care fierbeau ierburile. Doar că acum era din aur. Alături, o scrisoare.
Ucenicul o deschise și citi cu glas tare:
– Să faci bine să duci această bucată de aur, tatălui și stăpânului tău, Alfonso, cu mulțumiri pentru găzduire. De azi nu mai sunt maestrul tău și nici protejatul tatălui tău. Am plecat într-o călătorie mai presus de imaginație. Nu mă căutați căci nu mă veți găsi!
Adio!
Orfanis roti privirea prin atelier. Nu lipsea nimic.
Doar… Da!
Desaga cu ierburi, desaga cu care maestrul Bartolomeu venise în oraș…
Ei bine, desaga nu se mai afla la locul ei, agățată în cui.

***

Biblioteca mea acum vreo 15 ani.

Bolile, decalajul dintre cei bogați și cei săraci, schimbările climatice și conflictele din interiorul și dintre națiuni vor reprezenta provocări și mai mari în deceniile următoare, pandemia de Covid-19 înrăutățind deja unele dintre aceste probleme, relevă un raport al serviciilor de informaţii americane publicat joi, potrivit Reuters.

Rivalitatea dintre China şi o coaliţie de ţări occidentale condusă de SUA se va intensifica cel mai probabil, alimentată de schimbări de putere militară, demografie, tehnologie şi „intensificarea diviziunilor asupra modelelor de guvernare”, se arată în raportul Global Trends 2040, realizat de Consiliul Naţional de Securitate al SUA (NIC).

Puteri regionale şi actori nestatali pot exercita o influenţă mai mare, având ca rezultat probabil „un mediu geopolitic mai predispus la conflicte şi mai volatil” şi o cooperare internaţională slăbită.

Raportul întocmit la fiecare patru ani de principalii analişti ai serviciilor secrete din SUA evaluează tendinţele politice, economice, sociale şi de altă natură care vor forma mediul de securitate naţional în următorii 20 de ani.

„Intenţia noastră este să ajutăm factorii de decizie politică dar şi cetăţenii să se pregătească pentru un viitor cu o serie de perspective posibile”, au scris autorii, menţionând că nu fac nicio predicţie specifică şi că au inclus contribuţii de la diverse grupuri, de la studenţi americani la militanţi ai societăţii civile africane.

Bolile, decalajul dintre bogaţi şi săraci, schimbările climatice şi conflictele, susceptibile să se agraveze în deceniile următoare

Provocări precum schimbările climatice, bolile, crizele financiare şi perturbările tehnologice „se vor manifesta mai frecvent şi mai intens în aproape fiecare regiune şi ţară”, producând „tensiuni generalizate în state şi societăţi, precum şi şocuri care ar putea fi catastrofale”, se arată în raport.

Totodată, potrivit acestuia, pandemia provocată de coronavirus, care a ucis peste 3 milioane de oameni, a marcat cea mai mare „perturbare globală” de după cel de-al Doilea Război Mondial, cu consecinţe care vor dura probabil ani de zile.

Covid-19 a expus și a extins disparităţile în domeniul sănătăţii, a crescut datoriile naţionale, a accelerat naţionalismul şi polarizarea politică, a adâncit inegalităţile, a alimentat neîncrederea în guverne şi a evidenţiat eşecul cooperării internaţionale.

Problemele cauzate de pandemie cresc. Cum ar putea arăta lumea în 2040

Criza sanitară provocată de pandemie încetinește – și posibil inversează – progresul în combaterea sărăciei, a bolilor și a inegalității de gen. Raportul anticipează că multe probleme cauzate de pandemie vor creşte până în 2040.

„Există un anumit set de tendinţe pe care le-am identificat şi care par să se accelereze sau să devină mai puternice din cauza pandemiei”, a spus un oficial al consiliului.

Raportul serviciilor de informaţii americane prezintă cinci scenarii despre cum ar putea arăta lumea în 2040.

În cele mai optimiste – care indică o „renaştere a democraţiilor” – guvernele democratice s-ar dovedi „mai capabile să încurajeze cercetarea ştiinţifică şi inovaţia tehnologică, catalizând un boom economic” ce le va permite să facă faţă tensiunilor interne şi să reziste rivalilor internaţionali.

Cel mai pesimist scenariu – „tragedie şi mobilizare” – postulează că pandemia de COVID-19 şi încălzirea globală ar putea afecta resursele de hrană la nivel mondial, ceea ce va duce la conflicte de stradă soldate cu mii de morți.

Disease, the gap between rich and poor, climate change and conflicts within and between nations will pose even greater challenges in the coming decades, with the Covid-19 pandemic already exacerbating some of these problems, a US intelligence report said. on Thursday, according to Reuters.
Rivalry between China and a US-led coalition of Western countries is likely to intensify, fueled by changes in military power, demographics, technology and „intensifying divisions over governance models,” the Council’s Global Trends 2040 report said. National Security Agency (NIC).

Regional powers and non-state actors can exert greater influence, probably resulting in a „more conflict-prone and more volatile geopolitical environment” and weak international cooperation.

The report, prepared every four years by top US intelligence analysts, assesses the political, economic, social and other trends that will shape the national security environment over the next 20 years.

„Our intention is to help policy makers and citizens prepare for a future with a range of possible perspectives,” the authors wrote, noting that they make no specific predictions and have included contributions from various groups, including American students to African civil society activists.

Disease, the gap between rich and poor, climate change and conflict are likely to worsen in the coming decades
Challenges such as climate change, disease, financial crises and technological disruptions „will occur more frequently and intensely in almost every region and country,” producing „widespread tensions in states and societies, as well as shocks that could be catastrophic.” in relation.

At the same time, according to him, the pandemic caused by the coronavirus, which killed over 3 million people, marked the biggest „global disturbance” since the Second World War, with consequences that will probably last for years.

Covid-19 exposed and widened health disparities, increased national debt, accelerated nationalism and political polarization, deepened inequalities, fueled distrust in governments, and highlighted the failure of international cooperation.

The problems caused by the pandemic are growing. What might the world look like in 2040
The health crisis caused by the pandemic is slowing down – and possibly reversing – progress in combating poverty, disease and gender inequality. The report anticipates that many problems caused by the pandemic will increase by 2040.

„There is a certain set of trends that we have identified that seem to be accelerating or getting stronger because of the pandemic,” a council official said.

The US intelligence report presents five scenarios on what the world might look like in 2040.

In the most optimistic – which indicates a „rebirth of democracies” – democratic governments would prove „better able to encourage scientific research and technological innovation, catalyzing an economic boom” that will allow them to cope with internal tensions and resist international rivals. .

The most pessimistic scenario – „tragedy and mobilization” – postulates that the COVID-19 pandemic and global warming could affect food resources worldwide, leading to street conflicts resulting in thousands of deaths.

Mici fragmente din plastic din ambalaje și sticle călătoresc în jurul atmosferei terestre, iar purtate fiind de vânt, străbat mii de kilometri, ajung de pe un continent pe altul și contaminează întreaga atmosferă, se arată într-un nou studiu științific, citat de CNN.

Majoritatea deșeurilor de plastic ajung în gropi de gunoi, sunt incinerate sau reciclate, însă în jur de 18% ajunge să polueze mediul înconjurător – pentru că plasticul nu se descompune ușor, el se fragmentează în particule din ce în ce mai mici până ce ajunge atât de mic încât poate fi purtat de vânt.

„Asemeni ciclurilor biogeochimice globale, plasticul a ajuns să circule prin atmosferă”, concluzionează studiul efectuat de cercetători de la Universitatea de Stat din Utah și Cornell University, publicat într-un jurnal științific.

Astfel, plasticul care nu este reciclat sau distrus ajunge să circule liber în natură, provocând daune mediului înconjurâtor și punând în pericol ecosisteme întregi.

În ciuda faptului că au început să apară progrese – crearea și folosirea polimerilor biodegradabili, cercetătorii avertizează că microplasticul și-a format deja propriul ciclu și ne vom confrunta cu probleme generate de el o lungă perioadă.

„Am descoperit poluare de la plastic peste tot – călătorește în atmosferă și se depozitează peste tot în lume. Plasticul nu este nou sau recent, este vorba de plasticul pe care omenirea l-a folosit și aruncat de-a lungul a mai multor decenii”, spune Janice Brahney, autoarea principală a studiului.

Microplasticul este peste tot

Cercetătorii au colectat informații privind poluarea cu plastic din vestul Statelor Unite între 2017 și 2019 și au observat că aproximativ 22.000 de tone de microplastic se depozitează în SUA în fiecare an.

În SUA, plasticul ajunge în aer facilitat de traficul rutier – roțile de mașină, frânele și suprafețele drumurilor conțin plastic care poate fi fragmentat și lansat în atmosferă prin frânare sau mișcarea roților – microplasticului i se imprimă viteză și este aruncat în aer, iar de acolo continuă să fie purtat de vânt.

Un lucru similar se petrece și în ce privește plasticul deversat în oceane – acolo unde se formează „insule” de gunoaie de plastic, valurile acționează ca o forță de fragmentare care micșorează plasticul în particule și îl aruncă în aer.

Există însă și numeroase alte feluri în care microplasticul ajunge în atmosferă, iar odată ce este în aer, el este transportat între oceane și continente.

Microplasticul este peste tot – el influențează solul și creșterea plantelor, este consumat de floră și faună și acționează ca vector pentru substanțe care contaminează, se mai arată în studiu. „Inhalarea acestor particule poate să irite țesutul pulmonar și să ducă la boli serioase, însă nu există încă date concludente cu privire la toxicitatea sa prin comparație cu alți aerosoli”.

„Ignoranța noastră relativă cu privire la consecințele poluării cu plastic și la concentrațiile de plastic din mediul înconjurător accentuează importanța măsurilor de limitare a poluării și ne conduce la concluzia că ar trebui, cel puțin, să capturăm plasticul oceanic și să îl eliminăm din sistem”, concluzionează studiul.

Small plastic fragments of packaging and bottles travel around the Earth’s atmosphere, and carried by the wind, travel thousands of kilometers, reach from one continent to another and contaminate the entire atmosphere, according to a new scientific study, quoted by CNN.

Most plastic waste ends up in landfills, is incinerated or recycled, but about 18% end up polluting the environment – because the plastic does not decompose easily, it fragments into smaller and smaller particles until it reaches both. so small that it can be carried by the wind.

„Like global biogeochemical cycles, plastic has been circulating in the atmosphere,” concludes a study by researchers at Utah State University and Cornell University, published in a scientific journal.

Thus, plastic that is not recycled or destroyed ends up circulating freely in nature, causing damage to the environment and endangering entire ecosystems.

Despite the fact that progress has begun to appear – the creation and use of biodegradable polymers, researchers warn that the microplastic has already formed its own cycle and we will face problems caused by it for a long time.

„We have discovered plastic pollution everywhere – it travels in the atmosphere and is stored everywhere in the world. Plastic is not new or recent, it is the plastic that humanity has used and thrown away over several decades „, says Janice Brahney, the main author of the study.

Microplastic is everywhere
The researchers collected information on plastic pollution in the western United States between 2017 and 2019 and observed that approximately 22,000 tons of microplastic are stored in the US each year.

In the US, plastic gets into the air facilitated by road traffic – car wheels, brakes and road surfaces contain plastic that can be fragmented and released into the atmosphere by braking or wheel movement – the microplastic is printed at speed and blown into the air, and from there it continues to be carried by the wind.

A similar thing is happening with regard to plastic dumped into the oceans – where “islands” of plastic waste are formed, the waves act as a fragmentation force that shrinks the plastic into particles and blows it into the air.

But there are many other ways in which the microplastic reaches the atmosphere, and once in the air, it is transported between oceans and continents.

Microplastic is everywhere – it influences the soil and plant growth, is consumed by flora and fauna and acts as a vector for contaminants, the study also shows. „Inhalation of these particles may irritate the lung tissue and lead to serious disease, but there are no conclusive data on its toxicity compared to other aerosols.”

„Our relative ignorance of the consequences of plastic pollution and plastic concentrations in the environment emphasizes the importance of pollution abatement measures and leads us to the conclusion that we should at least capture ocean plastic and remove it from the system.” concludes the study.