Stăteam ieri pe băncuță la prima țigară a zilei, după ce sorbisem cinzeaca de tescovină la Sifonăria lui Vasile și mâncasem trigonul cu șuncă, dimpreună cu un leat, și el la cumpărăturile săptămânale.
Se-apropie un al treilea, un oarecare Ion, care se bagă-n seamă:
– Nu-nțeleg ce găsiți la țigările-astea? De banii ăștia, aruncați în fum, puteai să iei un kil de parizer.
– Așa zice și ăl de n-a mâncat icre de Manciuria, că tot alea de biban îs mai bune, i-o întoarce amicul.
– Vă mai face și rău la sănătate, eu am încercat dar am tușit de era să mor, nu se lasă Ion.
– Așa zice țăranul după ce le-a mâncat cu polonicul de-a vomitat și mațele din el și-apoi nu mai pune-n gură toată viața, continuă imperturbabil leatul.




