Pofteam mai de mult dar încă nu se atinsese punctul culminant…
Tocmai ce-a trecut un amic pe la mine : vitamine, frate, că te văzui cam anemic, portocale, banane, kiwi și o lămâie care declanșează cursul evenimentelor.
Conserva de șprot în sos tomat, p-asta chiar nu știu cine mi-a adus-o da’ stă de vreo trei săptămâni, provocatoare, pe raftul de sus de la frigider.
Intru în fibrilații, ca întotdeauna când mă pălesc pofte insațiabile: piperul, sarea, pâinea… fac organizare de șantier și… precum Howard Carter, desfac capacul minunăției.
Mirosurile mă subjugă. Presar piper și sare, storc din lămâie și atac cu lingurița și bucățica de pâine.
Deliciul e total.
În fundul conservei mai pare a fi ceva. Trag încet și, când să iasă la lumină, se uită la mine…
Se uită la mine cu niște ochi mici și albaștri.
– Hâu!
*
Mihail stories 