Fiecare cu trenul lui…

Au schimbat bancomatul. Mare minune.

Schimbarea de modificare îi crea probleme unui domn cam la 70 de ani care, după ce a schimbat două perechi de ochelari, a început să tasteze ezitant, cu ochii țintă la noile indicații ale aplicației.

Din spate un, nu prea știu cum să-i zic ca să nu pară… îl apostrofează, cumva în glumă:

− Hai, Tataie că scap trenul…

Brusc, din rând ne-am desprins încă vreo patru.

− Măăă, puțică, atacă un venerabil, gesticulând: trenul tău îi plecat de mult…

− Ia funicularul, îi propune altul.

Eu eram, încă, într-o ezitare sistemică când, „Tataia” se întoarce, agale, și-l fixează cu bastonul:

− Amice! Închipuiți că și eu am fost ca tine. Oricum, meditează și  îl împunge cu bastonul în piept, faptul că eu am fost, odată, ca tine, este incontestabil. Dacă și tu vei ajunge vreodată ca mine, este incert. Pot doar spera ca tu să porți aceiași discuție și peste jumătate de secol, depinde doar pe ce linie te va duce trenul tău!.

***

Lasă un comentariu