Cumpăr niște mărunțișuri, brânză de vaci, măsline, o șuncă afumată… mă mai foiesc, două pungi cu covrigi, napolitane, un pește afumat, mai dau o roată și ajung la gagici. Trec printre rânduri și-mi zic, că așa împachetate, toate-s la fel. Întind mâna ca să dau chilotul la o parte, să mă edific și eu, dar difuzorul răcnește la mine: N-aveți voie să atingeți exponatele! Un ins umflat, tras în neopren, apare de după colț:
− Aveți o problemă?
− Nu, nici vorbă. Voiam doar să văd la ce nivel de grație sunt…
− Aaaa, dar pentru asta trebuie să aveți hard de VIP.
Scot hardul și dobitocul devine , brusc, lingușitor:
− O!!! Avem, aici pe Andreea, procesor de 24 de giga, RAM de 86 , piele termostatată, program Linux nivel V\, o brunetă: de la HP, procesor…
Nu-l mai aud. Mă concentrez pe micul stik care încearcă să cloneze ID individului. Reușește și mă rotesc spre el:
− Mulțumesc! Am ales! și o indic pe prima din rând.
− O alegere cam scumpă, dar perfectă! Kara 64 giga…
O privesc cum se rotește atent și coboară din stativ. Își îndreaptă, meticulos o cută la fustă și ne privește cumva uimită:
− Am întârziat, mă reperează, și mă apucă de sub braț. Să mergem, dragă!
Are cam un metru jumătate, e șatenă, și ochii de un gri metalic. Mă împinge la ghișeu.
Scot cardul și achit. După ce îmi pun cumpărăturile în sacoșă scot stickul și apăs butonul.
Brusc, toate produsele din hipermarket încep să capete personalitate. Fiecare începe să-și răcnească calitățile, iar la sectorul humans e cel mai rău: masculii au ieșit să demonstreze ce potență au, iar femelele fugăresc bărbații implorându-i să le reguleze.
Mă uit la Kara:
− Hai! Ce ai de gând?
Scutură capul încercând să scape de comanda ce i se reverbera în el.
− Vin! Dar îmi reformatezi hardul?
− Yap!
− Atunci sunt a ta!
Sare pe vârfuri, face o piruetă și-apoi mă apucă de braț:
− Andiamo!
***
Mihail stories 
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană