Mă zgândără un leat de facultate, de-o trecut pe la mine…

Am umbalt în beci, de… pentru dihanie am desvirginat damigeana de sărbători.

Acuma n-ar fi cu bai dar știi ce-mi spune, când s-a chitrofonit oleacă?

– Mă Nhihail, cum le brodești tu de numa-n rău iese?!

– Poate pentru voi, mă burzuluiesc la el, da’ ce-ți veni?

– Mă! Erai pe listă al 13-șpelea, da?  Ce plm ai ales tocmai hogeacul ăla din Huși, la capătul pământului? când erau vreo 17 posturi de ingineri în București?

– Erau, dar… arbait pă șantier nefericitule, că și tu parcă…

– Eu l-am luat pe ultimul. Nu știi ce-am tras… Vai de steaua mea! Zi și noapte mă! și stăteam în niște gherete de ne amăgeau: Când v-oți ridica blocul vostru, vă mutați în el!

-Și eu… ce vină am? rînjesc, și-l mai îndemn la un pahar.

-Cum, mă! face spume Vasilache. Ce plm ! Eu, nobody, degerat prin București, el … Tovarășul de la Edile din Huși. Eu adus în fața comisiei pentru că n-am respectat termenul, mâncat conservă pateu din mațe de limbrici, el tăind panglică la trei cărămizi tencuite, și bufet suedez! Nu să mori?!

-Stai! Stai oleacă. Eu am ales Hușiul pentru că era aproape de Bârlad. Nu uita că aveam nevastă, un copil, și-încă unul pe țeavă. Alegerea mea era logică: lângă mama soacră. Și chiar așa am făcut. După 90 băiatulul unui … unui, a absolvit și el, și am făcut rocada: eu în Bârlad, el la căsucă în Huși. Și tu?

-Mai ții minte când ne-am întâlnit la Cercul Militar, în Huși?

-Nu mai țin minte, copil… Câte au fost…

-Așa mi-ai zis și atunci, dar mai știi ce mi-ai zis?

-Eeee?

-Aninoasa?

-Aaaaa… Și?

-Am făcut transfer acolo. Râdeau toți de mine. Unde pleci mă?

-Să-mi iau casă. M-am săturat de dormit în cotainere.

-Și ce… nu ți-ai tras casă?

-Mersi! S-au închis minele…orasul pustiu… am plecat și eu.

-Și eu, dihanie. Ce mă bagi la înaintare? Făceam în fiecare zi naveta la Tecuci, că-i cald că-i frig nu se contează. Crezi că eu n-am tras? Mi-am schimbat meseria de trei ori ca să țin doi copii și-o femeie și tu? Flondurea. Mai bea un pahar.

-M-am întors Mihai. Nu zic…da’ nu s-a legat. Am fost acasă… nimeni nu mă mai cunoaște… tata, mama, așa de bătrâni, ei se bucură, mă întreabă de copii, eu ce să le spun, îi mint…

-Ia scoală-te! Ridică-te în capul oaselor.

Așa! Uită-te la mine:

-Cine are BMW la mine la poartă?!

-Eu…

-Fii liniștit. Hai!. Hai că ți-am pregătit patul… așa, ciorapii, Partidul nu te uită. Ce dacă ai fost, un pic rebel… Dormi!

Dimineață îți vom spune exact ce ai de făcut!

***