Nu ne mai adunam. Treceau firfiricii printre degete.
Ajunsesem să mâncăm,acasă, ciorbă din gheare de pui.
Mi-am luat al doilea servici. Lucram 16 ore și acasă mai veneau aparate la reparat.
Dormeam câte două-trei ore pe zi.
Până am clacat. Brusc, totul a devenit negru. Am sărit la gâtul patronului și numai un noroc, un mare noroc al lui, și al meu, a fost să nu-l omor.
Mai că nu m-au legat. După două săptămâni de tihnă, bine hidratat cu apă cu sare băgată cu sila prin niște perfuzii jegoase, îmi iau catrafusele și…
-Da!
-Nici un „Da”. Cheam-o pe Rodica. Să socotească toate nopțile, sâmbetele și duminicile.
-Da’ cin’ te crezi…
-Uite care-i treaba: de mine nu scapi. Ori mă omori tu, ori te omor eu. Nu te pune cu mine, că știi că vin de la nebuni.
Fă-mi socotelile!
Banii!!!
Mă duc la ăslalt. Tefoanele șuieraseră.
Doi muncitori erau posați în fața ușii. Îi știam din vedere:
-Vasile, Ion… mergeți la treabă. Asta nu-i afacerea voastră. Hai!
-Dar… Domnul inginer… noi…
Nu i-am mai ascultat. Am intrat. Fetele de la contabilitate cu capul în piept, trec, și deschid ușa de la Director.
-Și-ai venit! Și ce vrei? Bani, nu?!
Știi că pot să te bag acolo, de tot? La nebuni, mă… Am martori, am tot ce-mi trebuie.Te leagă ăștia… Vrei bani. Toți vrem bani. Și eu vreau bani. Tu nu știi decât vârful aisbergului. Știi câți bani trebuie să dau ca să ung mașinăria asta? Știi? Știi câte cururi ling zilnic ? Nu știi… Domnul inginer nu se coboară între buci decât de-i o chizdă dulce…
Vrei bani…
Să-i meriți!
De mîine ești secretarul meu personal. Eu, unul, m-am săturat.
Mai linge și tu în cur!
Să vezi cum e….
***
Mihail stories 