Vizită protocolară

În seara asta omul negru a venit

Amabil, în costum și ghetre gri,

Cu pardesiu din tweed, cel argintiu.

Am discutat banalități la o cafea,

Că vremea s-a schimbat și va ploua.

Discret spre ornic ochii i-au fugit

Și-am înțeles că timpul e grăbit.

Deschid fereastra: a avut dreptate,

Căci nori se învălătoșesc, crepusculul aproape.

Nici un regret, totul a fost și e cum este,

Voi fi la fel, mereu, mereu altă poveste

Cu alți actori și alte peisaje, iar eu…

Mă’ntorc zâmbind:

− Atunci, să mergem, dragă!

Timpul ca să nu aștepte…

                      ***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s