Insiduos

Insiduos

 

Fantomele păcatelor lungi, uitate,

Vin să mă bântuie noaptea

În forme de strălucire albă.

Mi se așează pe piept sufocându-mă.

Din buzele lor se strecoară șoapte zdrențuite

Ce tremură pe sufletul meu :

De ce ai oftat? De ce ai cântat

Cuvintele pe care nu mi le pot aminti?

Râsul lor răsună în întuneric

Cicatrici pe creierul meu :

De ce nu ai plâns? De ce ai râs?

Ți-am făcut atâta durere.

Ele se răsucesc în așternuturi

De zâmbet cu ochii încercănați:

De ce nu ai plâns? De ce ai zâmbit

Când toate cuvintele mele erau doar minciuni?

 Fantomele păcatelor abia uitate

Vin să mă bântuie noaptea

Printre visele mele

În forme de strălucire albă

Înșelătoare.

                           ***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s