Zbor de noapte

Zbor de noapte

 

Și cerul a respirat.

 

Aerul e pur,

 miroase a flori

abia mângâiate,

timp de evadare.

 

Privesc bolta înstelată,

Iar degetele-mi frământă

țărâna reavănă,

și-atunci…

 

Îmi las pământului greutatea

Și primesc prăbușirea

universului în mine

 ca pe o împlinire.

 

Dorința de zbor

a unui suflet rebel

spre steaua ce și-a dorit.

                ***

Lasă un comentariu