Arca doi-Fluturii apocalipsei 4

− Domnule comandant, vă rog! M-ați rugat să urc la tribună, bine! Vă amintesc că Dumneavoastră m-ați sculat din hibernarea în care m-a împins, cu forța, doctorița Ana, sperând să rezolv acolo unde Dumneavoastră simțeați că sunteți depășit… Să continui: Ziceam că, de oricâte ori se va mai ivi o astfel de situație, mă voi comporta la fel, căci regulile trebuiesc respectate. Regulile sunt rezultatul experienței milenare a omului în lupta lui pentru supraviețuire. Fiecare regulă care este scrisă în regulamentul de bord al acestei nave s-a născut din sacrificiul multor oameni, fiecare regulă este menită să fie o pavăză în fața imprevizibilului, iar dacă această regulă, așa cum este Ultima Directivă, cea care prevede autodistrugerea navei în caz de forță majoră, invocând aici forțe ostile care au preluat controlul navei și află locația Terrei, se dovedește a fi necesară, eu nu voi pregeta să o pun, imediat, în executare.

Eilen!

− Da!

− Spune, te rog, cum s-ar încadra o asemenea ființă, unică, un filozof intergalactic, cum l-a denumit soțul tău… într-o schemă antropologică?

− Mi-e teamă că nu s-ar încadra de loc, dar nu înțeleg unde bați…

− O asemenea entitate ar fi altruistă?

− Da, desigur! Din poziția de observator unic ea ar fi cea mai în măsură să ia hotărâri imparțiale.

− Aha! Ar fi egoistă?

− Acum, că pui problema așa… Statutul de unicitate presupune o oarece doză de egoism, dar asta nu în cazul unei rațiuni pure.

− Aha… Rațiuni pure, filozof intergalactic, discipoli… a ce-mi sună asta?

− Xiu Li, din calitatea ta de transmisionist șef am înțeles că ai supervizat această linie de comunicare directă cu entitatea, cu diamantul, ce mai încolo încoace…

− Da, domnule Fleming. Este perfect operațională.

− Felicitări! La o ațipeală am fost și eu pe acolo. Mi se spune: Ulcica prea plină. Daaa… Și cam câți abonați aveți la acestă… linie de socializare?

− Nu am contabilizat.

− Ia, fă-mi un hatâr, că tot suntem adunați aici, cu toții!

− Păi… Acum că-mi spuneți: toți membrii activi ai echipajului au avut cel puțin o trecere.

− Cristalul vostru tocmai s-a up-datat cu tot ce-i omenesc, așa, de după zece milioane de ani și eu zic c-o să se pișe pe el de altruism. Tocmai a aflat ce-i dragostea, ce-i ura, ce-i pohta ce pohtești. Chestii pe care noi le ținem acolo, că-s bune, dacă ai grijă de ele, și că nu se știe… dar el nu știe, el le ia de bune, pe toate.

Ce credeți c-o să facă? O să umple universul cu fluturi.

Înțelegeți?!

 

Și mumiile? Urmărește-i după activitatea cerebală.

− Dumnezeule! Toți! Toți cei din sarcofage sunt …

Arca doi se zgudui și cei din sală se apucară zdravăn de fotoliile din față.

− Ce-i asta? exclamă Yan.

− Altruismul filozofului intergalactic, rânji Fleming.

 

*

− Cei din sarcofage, dar și cei care dormeau, s-au trezit și vin încoace, raportă  Geen. Doamne! Parcă sunt niște zombi… Se adună… vin către sala de conferință!

− Desigur, scrâșni Fleming, doar sunt în puterea marelui guru, masterul filozof care tocmai ce a realizat că-i sunt devoalate gândurile mișelești de a pune stăpânire pe întreaga galaxie.

Își puse, agale, casca pe cap și-i dădu una și lui Yan:

− Excelente căștile astea! Vasile! Ai o bilă albă de la mine. Ai conectat vacile?

− Da, dihanie! Nu credeam că o să-mi pun tăurașii să joace Fast&furious…

− Din păcate, astea sunt toate. Vacile lui Vasile au prioritate, declară cinic înspre asistență.

Conectează-le Vasile!

Nava se mai zgâlțâi odată, de data asta serios. Undeva, într-un spațiu virtual, o turmă de bizoni cu spume la gură se năpustiră pe străduțele micului orășel oriental distrugând totul în cale. Ajunseră în mica piațetă unde cei din față se opriră, brusc, în fața mâinii întinse înainte de către Master Ho. Cei din spate se izbiră de ei într-o busculadă infernală. Presiunea deveni prea mare și, trecând peste cei din față, se năpustiră asupra tarabei sfârtecând totul în coarne.

Pe măsură ce bizonii lui Vasile distrugeau totul în spațiul virtual, zombii se prăbușeau într-un somn letargic.

În sală mulți se ridicară vociferând și cu ochi febrili. Se apucară cu mâinile de cap și-apoi începură să sară peste fotolii spre tribuna oficială. Era nebunie criminală în privirile lor.

− Xiu! Bruiază, acum!

− Bruiez, bâigui Li și-apoi se prăbuși în fotoliu. Toți cei din sală, mai puțin Yan, își pierdură conștiința.

− Ivan! răcni Fleming.

− Ordin!

− Lansează minele!

− Lansez minele! 3, 2, 1, 0! Minele lansate.

− Pavel! Cum stăm cu energia?

− La ordinul tău pornesc reactoarele doi și trei. Operatorii sunt pe poziție.

− Acum! Yan, ține-te de ceva!

Nava parcă pârâi din încheieturi. La toate îmbinările neprotejate săreau jerbe de energie.

− Scuturile!

− Doar câteva secunde ca să se stabilizeze statusul energetic. Pornesc în sincronizarea Tetha pe care mi-ai dat-o. Primul scut!

Nava păru că face implozie.

− Al doilea scut!

Nu se mai întâmplă nimic. Fleming se ridică de sub tribuna oficială, unde-l aruncase ultima zdruncinătură, și privi în sală. Toți erau aruncați care încotro, iar câțiva sângerau. Răcni:

− Să fugim dracului de aici! Bagă mare în motare!

Arca Doi se scutură de două ori și-o luă la goană, șuierând.

În urma lor se năpusti o avalanșă de fluturi multicolori care începură să explodeze la contactul cu minele lui Ivan.

 

*

Vasile îl reperă pe Fleming la cantină.

− Un pahar cu lapte, domnule General Maior? Mereu aflu lucruri noi despre tine.

Fleming îl privi cu ochi febrili:

− În fiecare secundă…

− Easy! Șezi blând. Bea paharul cu lapte. Hai! Știi bine că în calitate de nuriționist pot să-ți impun. Bea! Eeee? Să nu zici că nu-i mai bine. Vezi? Ăsta e un stil de abordare al poporului meu. Dar negarea negației nu va fi niciodată o afirmație: Ia zi lu’ tata tău ce mai ascunzi în mânecă. Data viitoare… să știu și eu!

Yan se apropie și se așeză, greoi, pe unul din scaune. Avea fața pământie și suptă, iar mișcările erau sacadate, de robot.

− Patru morți, Vasile. Patru morți și 12 răniți din care trei, grav.

À la guerre comme à la guerre, Comandante! Nu toată lumea supraviețuiește. Când ne-am urcat în barca asta știam la ce ne-așteaptă… Ba, am dat și cu bățul, nu? Oricum! Eu sunt mândru de fiecare din voi! Îi cuprinse cu brațele lui de urangutan. Ne completăm de minune: unul altruist și idiot, altul legist și dobitoc și eu, ăl mai tare din parcare!

Este?

*

Pavel se uita la succesiunea de ecuații de pe monitor:

− Frate… e prea mult pentru mine. Eu sunt doar un amărât de mecanic șef. Să rezolve ăia de pe Terra ecuațiile astea și ne-om teleporta și noi.

− Pot să ne urmeze? întrebă Geen.

− Da, dar vor muri în vidul interstelar, deja și-au pierdut culorile.

− Atunci… Atât din partea noastră, cât și la indicațiile primite prin subeter de pe Terra, să-i lăsăm să filozofeze-n tihnă. Au unsprezece milioane de ani la dispoziție.

Yan se prezentă pe punte.

O cută nouă apărută pe frunte personifica ultima experiență prin care a trecut:

− Raportați!

− Domnule Comandant, echipajul este completat. Nava este în stare operațională. La indicațiile primite de pe Terra vom intra în reparații capitale când vom ajunge la următorul sistem solar și se vor activa schimburile patru și cinci.

− Foarte bine! Atunci, Geen…

− Ordonați!

− Engage!

Arca doi se arcui elegant și, lăsând în urmă mii de fluturi albi, se avântă spre universul care o aștepta să-i descopere misterele.

 

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s