Mă privesc în oglindă, decuantemizându-mă.
Îmi rânjeşte un alter ego, egoist, grăbit între două secunde efemere.
Frate geamăn, cu ochii la ceas, în trenuri pierdute, mereu în întârziere, sau la timp pentru a împărţi ce e de socotit, de tranșat în felii cât mai mici, mai mici și mai uşor de manipulat, dar şi de rătăcit, resturi de oameni la fel de grăbiţi inşirându-şi bucăţile pe treptele timpului să fie văzute, să le vadă cineva şi să se gândească la carnea lor care e şi nu mai e mereu aceiaşi şi întotdeauna alta până ţi-o fură Ea, în asaltul timpului, destrăbălat , egoist şi obiectiv.
Mihail stories 