Încarcerarea subiectivului

Mă privesc în oglindă, decuantemizându-mă.

Îmi rânjeşte un alter ego, egoist, grăbit între două secunde efemere.

Frate geamăn, cu ochii la ceas, în trenuri pierdute, mereu în întârziere, sau la timp pentru a împărţi ce e de socotit, de tranșat în felii cât mai mici, mai mici și mai uşor de manipulat, dar şi de rătăcit, resturi de oameni la fel de grăbiţi inşirându-şi bucăţile pe treptele timpului să fie văzute, să le vadă cineva şi să se gândească la carnea lor care e şi nu mai e mereu aceiaşi şi întotdeauna alta până ţi-o fură Ea, în asaltul timpului, destrăbălat , egoist şi obiectiv.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s