Arca doi-S.O.S. II

− O să continui eu, preluă Xiu. După ce ne-am asumat precizările venite de la compartimentul astrofizic am efectuat o comparație spectrometrică între emisia pulsarului și semnalul nostru care a relevat diferențe atât de mari încât cele două semnale, în mod categoric, nu pot avea același emitent. Abia acum, convinși că avem de-a face cu un semnal artificial, am trimis o informare către departamentul de fizică aplicată și cibernetică, rugându-i să ne facă o defragmentare a semnalului și, dacă este posibil, o decodificare a sa.

Aici, o rog pe domnișoara academician Im’Buto, să prezinte concluziile la care a ajuns compartimentul pe cale îl conduce.

Domnișoara Im’Buto se ridică în picioare netezind, cu un gest reflex, rochia. Aproape la fel de înaltă ca Ionesco reprezenta cu cinste continentul negru, iar Vasile, în timp ce contempla formele perfecte ale acesteia, încercă să-și imagineze o noapte de dragoste a celor doi:

− Greco-romane! Îi ieși, involuntar, porumbelul pe gură, iar Im, cu intuiția feminină mereu alertă, se întoarse și-l fixă cu privirea ei violet închis:

− Poftim? Aveți ceva de adăugat, domnule Vasil?

− Hmm! Nu, fătucă, doar ce mă gândeam la ceva…

− Atunci reiterez îndemnul pe care tocmai ce l-ați adresat domnului Fleming.

Toată lumea zâmbi, iar Vasile hăhăi în barbă:

− Mai avut cu asta! Hai! Sunt numai ochi și urechi.

− Mulțumesc, domnule Xiu, îl ignoră fiziciana. Deci: semnalul recepționat de noi prin intermediul unui receptor superheterodină cu modulație în amplitudine, care copiază lucrarea artizanală a tehnicianului de pe tura cinci, este emis pe frecvența de bază de 2, 182 mega hertzi, cu o frecvență intermediară de 455 kilo hertzi și modulată cu un semnal audio de 1000 de hertzi.

Am studiat arhiva navei și am descoperit că acest tip de semnal radio era o frecvență internațională de urgență pentru radiotelefonie și telegrafie și era folosit în caz de pericol atunci când se cerea ajutor de la serviciile maritime ale vremii. Dacă nu se primea o confirmare, semnalul putea fi retrimis pe 4, 125 și 6, 215 mega hertzi și, într-adevăr, am găsit acest semnal, deși mult mai slab și cu interferențe din partea pulsarului, și pe aceste frecvențe.

− Xiu a pronunțat un cuvânt care m-a făcut să stau mai lejer pe scaun, Fleming își întinse picioarele lungi sub masa de consiliu și se lăsă pe spate în fotoliu: automat. Pe ce se baza când a făcut această afirmație?

− Urma să precizez, îl dojeni Im’Buto. Semnalul este compus dintr-o serie de impulsuri cu frecvența de 1000 de hertzi în succesiunea, clasică, a unui semnal S.O.S. Save Our Souls , adică trei impulsuri scurte, trei impulsuri lungi urmate de trei impulsuri scurte, fără pauze între ele. Trebuie, totuși, să amintesc că acest semnal S.O.S. a rămas principalul semnal radio maritim de primejdie doar până în 1999 PCE (the post cataclysmic era, n.a.), când a fost înlocuit de Sistemul Global Maritim de Siguranță. Desigur, știm cu toții că el a revenit în forță, ca semnal de ajutor, după ce a fost ultimul semnal recepționat de la pionierul, nebunul nostru drag, Matellson, primul care a depășit viteza luminii folosind modelul lui Alcubierre de distorsiune spațio-temporală pe care-l folosim și noi la deplasare.

Se făcu o liniște pioasă. Vasile fu primul care se foi în scaun:

− Uite ce, fătucă dragă, încep să regret că l-am apostrofat pe Fleming. Hai, ce mă iei de la patrușopt încoace… Serios, să ne întoarcem la vacile noastre…

Im’Buto îl fulgeră cu privirea, iar Vasile îi răspunse non verbal: ce ți-aș mai trage-o!

− Hmm! La subiect. Analiza tempoului ne spune că semnalul a fost produs pe cale naturală, probabil prin folosirea unui instrument artizanal numit manipulator compus din… văzând privirea feroce a lui Fleming, continuă precipitat: adică un om a apăsat personal pe acel instrument, doar că semnalele au fost apoi transmise într-o succesiune de secvențe preînregistrate. Dovadă este o mică distorsiune de neracordare a pachetelor de impulsuri datorată unui montaj defectuos, sau făcut în grabă.

− Buuun, mai departe știu eu cum s-a procedat. Yan se ridică în picioare.Vorbesc acum pentru știința tuturor compartimentelor: Am primit memoriile le-am examinat, aprobat și, calea firească și logică era de a descoperi, cu precizie, de unde vine acest semnal. Drept pentru care am apelat la compartimentul navigație și motoare. Domnule Geen, vă rog!

− Daaa, eu voi fi succint: Pavel, inginerul șef, mi-a dat două sonde ultrarapide pe care le-am trimis vectorial spre a acoperi un câmp de triangulare. Semnalul provine din imediata apropiere a stelei companion, dintr-un punct căruia unii îi spun Lagrange doi, mai explicit ar fi punctul care marchează poziția pe orbită în care forța de atracție combinată a două corpuri de masă mare produce forța centripetă necesară unui al treilea corp pentru a se roti împreună cu ele. Care este, acest al treilea corp, eu nu pot a vă zice. Documentația  e pe masă.

− Cam asta este, se ridică din nou Yan. Rog pe șefii de compartimente să vină cu propuneri de acum în…

Fleming, care stătea aplecat asupra unui mic dispozitiv holografic, ridică mâna ca la școală.

− Da, Fleming, ce mai e?

− Im’Buto, ia vino-n’coa!  Fiziciana se ridică surprinsă și, la privirea aprobativă a lui Yan, se apropie.

− Ziceai că ai făcut și o defragmentare… Asta-i?

− Da! Desigur, s-a făcut o defragmentare secvențială a semnalului și s-a descoperit că semnalul nu este analogic, adică nu este urmarea unei oscilații libere a unui semnal electric într-o bulă repetitivă, ci unul digital, care mimează o sinusoidă printr-o secvențializare de impulsuri dreptunghiulare care o aproximează. Vroiam să vă spun, dar toată lumea devenise, mă scuzați, agitată, poate am fost prea exhaustivă…

− Lasă-mă cu de-astea! Fleming se ridică și se duse la o consolă. Butonă strâns câteva secunde apoi ridică, brusc, mâinile de pe tastatură. Degetele îi tremurau:

− Fiecare navă are o amprentă unică, așa precum și noi, oamenii, le avem. Ea este dată de frecvența unică a cristalului din procesorul mother al navei.

Tot ce mișcă pe acestă navă lucrează într-un multiplu, sau submultiplu, al acestei frecvențe unice.

Rezultatele sunt fără tăgadă. Frecvența de eșantionare folosită pentru aproximarea sinusoidei din semnalul nostru poate aparține doar unei singure nave:  Arca Unu!

Se produse un vacarm de nedescris.

*

Reclame

2 gânduri despre „Arca doi-S.O.S. II

  1. Îmi cer scuze, dar nu am avut încotro. Fără preambulul acesta, mai tehnic, nu se putea, Apoi… sunt discuții de specialitate între profesioniști, nu puteam să-i descalific cu un dialog pueril. Chiar și așa am subțiat pe cât de mult s-a putut și am mai băgat câteva chestii hazlii ca să fie digestia mai ușoară 😀
    Oricum, trebuie urmărită concluzia: Arca Unu a fost dată dispărută în urmă cu peste 30 de ani și, iat-o descoperită în urma unui SOS controversat.
    🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s