Când l-au dezgropat de 7 ani era frumos și trupeș, cu obrajii trandafirii și parcă râdea.
Unii și-au făcut cruce, iar babele au scuipat în sân.
Neamurile au sărit la popi să-l canonizeze de sfânt și să ia fiecare câte-o bucățică, o moaștă adică că-s vremuri căcăcioase…
Ăștia nu și nu. Și dă-i ceartă.
Pân’ la urmă popii au câștigat procesul căci au adus o comisie de doftori care a declarat, sub jurământ, că mortului i se trage, de fapt, de la sfertul de kil de parizer pe care-l mâncase, zilnic, timp de 40 de ani, la birou, în pauza de prânz.
Te faci frate cu dracu’ și lași neamurile fără moaște.
Și-așa o scăpat mortul întreg.
Vivat parizerul !
***
Mihail stories 