ULTIMA ȘTIRE DIN MAHALA – ȘLUG DE VITĂ

Mă găsesc cu un vecin:

− Noroc!

− Să trăieşti, vecine, da’ te văd cam îngândurat!?

− E, coane Mihail, nu mai ştiu ce să fac cu Leu, dihania mea de câine.

− Păi, cum aşa?

− Păi, aşa, că sare pe toţi de intră-n curte.

− Bun, zic, da’ nu asta-i datoria câinelui? Să apere ograda?

− Da, da’ a meu sare pă’ ei şi-i coțăie de nu se văd…, nu spui ce-am păţit cu puştiul ăla , de verifică contoarele.

− ?

− Leu a sărit gardu’ l-a prins la cotitură, şi dăi, şi dăi,… abia i-am despărţit. S-a prostit, ce mai!

Mă uit la Grigore, îi râde mustaţa.

− Da’ ce-i dai de mâncare?

− Păi, slug de vită, de la abator…

− Cred că-i de tăuraş, măi Grig! D’aia face-aşa! Uite, a mei e deştepţi, dacă nu trag yala, se ridică, dă cu laba, şi mă trezesc cu ei în casă… numa’ să vorbească nu pot, chestie cu slugu’…

− Da’ tu ce le dai de mâncare?

− Capuri de pui, coane… Îţi dai seama? La câţi neuroni au halit, până acu’ ?! Au I.Q.-ul dă’ peste 110! Îţi dau clasă!

***