Una scurtă, că am treabă…

Ieri, pe la prânz, bagă Costică un cap pe ușa de la atelier:

− O atenție, o ghidușie?

− Iaste, răspunz, numa’ oleacă de țâră să termin lipiturile aiastea că pierd șirul.

Are arșiță. Se învârte ca lupul în cușcă și vede biletul prins cu-n bold de perdeaua de la geam. Se apropie, mijește ochii și silabisește:

Chiar dacă nu le vezi, ele există!

−Ce-i asta, inginere? O idee pentru o povestire? S-a golit polobocul SF și-ai trecut la fantome și stafii?

− Neee! Pânzele de paianjen. Tot uit să dau cu puf-ul și ieri mi-a venit unul mai ’nalt de le-a adunat în păr pe toate. Închipuie-ți rușine…

− Nu să ezistă la mătăluță specii d-astea… și? Le-ai adunat? Că n-am ochelarii…

− La ce să mă mai obosesc. Nu-ți zic că era nalt?! L-am plimbat prin atelier: dă-mi te rog și mie placa aia, vezi acolo în spate, după sobă, este o cutie cu rezistențe… S-a rezolvat problema în mod natural. Treaba cu oameni se face! Nu? Hai să-ți dau paharul ăla cu bere!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s