Alifii

Se aud bușituri repetate și înfundate. Mă deconcentrez pe pe montajul electronic căruia îi făceam o anamneză profundă și ciulesc urechile: Măi să fie, ce să fie?! Intrigat, ies în spatele casei dinspre care zonă se auzeau dubioasele sunete. Dinspre Costică, mai clar, însoțite de boscorodeli adânci, se aude hărmălaia.

− Ce faci, mă?!

− Au păduchi, aud un răspuns înfundat.

− Și ce… o iei la modul personal? Îi fugărești individual?

− Bat în table să pice pe jos…

− Vezi să nu-ți pice după gât că pișcă a draku’ !

− Mă mâncă deja… Simt niște mâncărimi și între picioare…

− Băăă, alea nu-s de pui dă găină. Ălea-s dă puicuță, mă. Le zice lăței !

Ha!

*

Prin anul trei ca’ pe la juma’ se mută în camera noastră de cămin o prospătură de anul întâi. Îl aclimatizăm: echilibrasem balanța, acum eram doi ardeleni cu doi munteni și, cum îl chema tot Mihai, i-am zis Mîță, să nu ne-ncurcăm. Tipul avea un libidou excelent, ca să nu zic că dădea pe-afară. Le schimba într-un ritm care aducea adânci invidii printre triburile conlocuitoare.

Într-o zi vine la mine:

− Mihai putem vorbi un pic?

− Da, bărbate. Unde-i buba?

− Draci! De unde știi?

− Era doar o vorbă, fratelo… zi!

Numai ce-l văd că dă pantalonii în vine și mi-o arată:

− Iaca. Asta-i buba.

Mă ia, brusc, cu transpirații.

− Băăă!!! Nu-ți mai ajung muierile? Ia vezi….!

− Uită-te.

Oops!!! Nasol. Puncte roșii  cu tendințe de a deveni mici vulcani locali, năpădiseră pielea sensibilă de pe capul penisului.

− Mă mănâncă îngrozitor. Știu că tu îi faci planșele arabului acela de la Medicină, nu-i zici să se uite? Poate știe ce e…

− Ce nu te duci la dermato?

− Vrei să mă omoare tata? Ca să nu zic că-ți rămâne în dosarul medical. Mai bine o tai…

− Huooo!!! Las că vorbesc cu el.  Niște spirt mentolat până una alta. Hă!, Hă!… Niște vată… Ia un prezervativ și bag-o acolo. Măcar acuma, în ceasul al doișpcilea.

Plec hăhăind.

*

Mergem la babuin. Ăsta stătea în gazdă pe Sărăriei. Taică-su avea o sondă… loz! I-o ia ăsta în mână, o sucește, o răsucește… ia un atlas pe care scria mare: Venereal disease. Răsfoiește și ne arată o planșă color care imagina o conopidă roșie:

− Asta la tine. Faza incipentă. Netratat face mare…  Musai, extirpat!!!

Ne iau pe amândoi transpirațiile:

− Și cum se transmite… chestia aiasta? întreb cam ștrangulat de gât.

− Only contact sexuale.

Respir ușurat

− Dar se poate lua de pe șearșaf refolosit curând… continuă dihania.

Mă uit urât la Mîță:

− Măăăă?!

− Nu m-am atins de cearșafurile tale.

− Dăi doctore , mă relaxez, dăi ceva că ne umple pe toți de bube.

− Dificil, eu vorbesc cu brietena mea de la farmacologie. Brebară ea alifia. Dar…complicat, el nu vrea mers demato…

− Mîță… atacă, nu mă interesează de unde faci rost de bani, vreau să scăpăm de chestia asta din cameră. Și dă foc la cearșafurile alea.

*

Doct, Ali explică:

− Iei tampon vata. Făcut gămăjor la degete. Luat vârf puțin alifie și tamponat atent doar be gâlma roșie. Nu dai greșit la pielea, ustura foarte tare. Dai până resoarbe, organism face restul. Priceput la tine?

*

La vreo săptămână, eram la restaurantul hotelului Traian. Mă invitase Ali la masă ca să discutăm despre viitoarea noastră colaborare. Veni vorba:

− Prieten la tine… Mațe, e bine? Trecut la el?

− Cred că da. Nu l-am mai întrebat…

− Eu uita spune. La femeia mult mai grav.

− Adică?

− La bărbat vizibil, bulina roșie, mâncărime. La femeia, adânc, crește molcom. Distruge vagin, trompe uterina, uterul… diseminează. Târziu, prea târziu. Operația eroica cum spunea domnul doctor Ionesco.

− Să-i zic. Numai de-o mai ști care fu aceia.

− Trist. Roman prost, nu folosit prezervativ.

− Măăă!!! Nu-ți mai fac nica!

*

Îi zic lu’ Mîță.

Acesta ca să fie bou până la capăt se duce la nefericită și-i dă alifia fără ai zice cum se folosește. Fătuca se pune cu picioarele pe pereți, bagă mâna-n alifie și se boiește adânc. Normal. La câteva secunde ridică tot căminul în picioare, vine salvarea, panaramă, circ.

Toți l-am luat pe „nu” în brațe și cred că beleream beleringheru’ dacă nu venea tata lu’ Mîță ( nu se știe ce sculă în basculă pe la Galați) și mușumaliza tot. Mai țineți minte: dacă rămâneai repetent în anul I trebuia să dai examenul din nou. Așa că, tat-su și-a luat plodul și la aruncat tocmai la Cluj, să i să piardă urma, iar apele s-au liniștit.

*

Cam la o lună, tot la Traian.

Pe la mijlocul mesei Ali mă ischitește:

− Mihai, femeia aia…

− Care mă?

− Aia cu Mațe, cu alifia…

− Da?

− Vindecat la ea?

− Nu știu. N-am mai văzut-o de când cu confruntarea la Miliție. Da’ ce te roade?

− Dușman la mine. Făceam recomandare. Rezolvam broblema … discret.

***

Reclame

4 gânduri despre „Alifii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s